Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Muzică:
Încă o săptămână de jazz la Sibiu de Virgil Mihaiu

Sibiu International Jazz Festival 2006 a debutat cu Gala Studenţească. Dacă primul e organizat de Fundaţia Pro Jazz Hermanstadt, condusă de H.J.K. Schmidt, cea de-a doua e patronată de Casa de Cultură a Studenţilor din Sibiu (directoare: Liliana Popescu). Deschiderea a făcut-o nonetul adolescentin Harrmony din oraşul-amfitrion. Realizare de vârf a saxofonistului/dirijorului Constantin Iridon, acest ansamblu vocal etalează armonii strălucitoare, muzicalitate, swing, autenticitate emoţională. Chiar dacă simţul lor improvizatoric se află încă în stadiu incipient, cele opt cântăreţe şi colegul lor compensează prin vivacitate, spontaneitate juvenilă şi, deloc în ultimul rând, printr-o vibrantă prezenţă scenică. Cantitativ, prezenţa cea mai semnificativă la gală a avut-o Clujul. Însă grupurile Jump şi Headliner nu au depăşit o cuminţenie oarecum scolastică în abordare (primul), sau un entuziasm nejustificat pentru sonorităţile de tip rock (cel de-al doilea). Nici formaţia Centrului universitar Bucureşti nu a convins în totalitate, deşi doi dintre componenţii ei au deja personalităţi bine conturate: vocalista Irina Sârbu şi bateristul Laurenţiu Ştefan. Referitor la maturitatea de ansamblu, am căzut de acord cu ceilalţi colegi din juriu (Alex Şipa & Marius Dumitru) că trupa Young Blood a Facultăţii de Muzică din Timişoara a etalat programul cel mai coerent.

Festivalul propriu-zis a debutat cu trei muzicieni belgieni, ce îşi edifică piesele într-un regim al subtilităţii: Tuur Florizoone/acordeon & pian, Vincent Noiret/contrabas şi Philippe Laloy/sax sopran & alto, flaut. Substratul melancolic domină majoritatea pieselor, însă protagoniştii nu se sfiesc să recurgă şi la elemente inopinate, cu tente ludice: unisoane parşiv dislocate, oglindiri melodice reciproce, imprevizibile succesiuni crescendo/diminuendo... Proiectul Chants l-a avut în prim-plan pe saxofonistul/flautistul austriac Wolfgang Puschnig, dar a implicat şi alte valori individuale, mobilizate în numele unei muzici elaborate şi totuşi comunicative: trompetistul Franz Hautzinger, ce-şi pigmentează discursul melodic cu bruitisme sui generis; discretul Woody Schabata, lăsând pe alocuri impresia unui "Thelonious Monk al vibrafonului"; şi implacabilul tandem ritmic format din contrabasistul Achim Tang şi bateristul Reinhart Winkler.

Apreciatul bas-clarinetist francez Sylvain Kassap putea repeta succesul înregistrat în toamnă la Chişinău, dacă ar fi venit şi la Sibiu în compania titanului percuţiei europene, Günter Sommer. Lipsită de forţa propulsivă a aceluia, actuala propunere s-a cantonat în limitele unei producţii onorabile, destinate însă mai curând unui festival alternativ. S.K.Trio gestionează bine raporturile cu misterul poetic al liniştii, construieşte interesant, dar se pierde în paroxisme dezlânate, ca într-o exangvinare a propriei substanţe muzicale.

Eldbjorg Raknes, solista grupului Tingeling Band din Norvegia, pulverizează conceptul tradiţional de vocalistă de jazz. Utilizând aparatură de ultimă oră, ea îşi autogenerează corul de fundal, peste care rosteşte versuri ale unor poeţi norvegieni, ale lui William Carlos Williams, Paul Celan sau Garcia Lorca. Nils Olav Johansen o susţine cu intervenţii punctuale pe ghitara-bas sau vocal, Maria Kannengaard induce distorsiuni poantilistice la pianul electric, iar bateristul Per Oddvar Johansen, asemenea unui gentle giant blond, creează uimitoare solouri minimaliste la baterie. Coeficientul improvizatoric e mult redus faţă de ceea ce se aşteaptă îndeobşte în jazz, dar publicul odată prins în joc rămâne fascinat de combinaţia dintre imperturbabilitatea scandinavă şi depresiile celaniene.

Pianistul Florin Răducanu ne-a propus două ample compoziţii de factură third stream. Concertul a avut loc pe scena Sălii Thalia, în acompaniamentul empatic al Orchestrei Filarmonicii din Sibiu. Răducanu a adoptat postura purcelliană - adică, simultaneitatea acţiunii ca dirijor şi interpret. Compoziţiile sale stau sub semnul unei estetici echilibrate, sobre, dominate de respectul faţă de elementele primordiale ale muzicii - melodia, armonia, ritmul, timbrul. Temele cu inflexiuni româneşti se întrepătrund cu modulările în spirit gershwinian sau cu cele latino, oarecum pe linia lui Michel Camillo, iar cadenţele pianistice de bravură alternează cu intervenţiile grupului de jazz alcătuit din Garbis Dedeian şi Cătălin Milea/saxofoane, Laurenţiu Moise/trompetă, Pedro Negrescu/contrabas, Claudiu Purcărin/baterie, Juan Carlos/percuţie.

World Saxophone Quartet din Statele Unite au reprezentat punctul culminant al festivalului. Cei patru veritabili campioni ai instrumentelor respective - David Murray/s.tenor, clarinet-bas, Oliver Lake/s.alto, Jorge Sylvester/s.alto & sopran, Hamiet Bluiett/s.bariton - au adus un tumultuos omagiu lui Jimi Hendrix. Deşi un element cheie al reformulării din unghi jazzistic a muzicii legendarului ghitarist/vocalist a absentat de la Sibiu (mă refer la trombonistul Craig Harris), ceilalţi doi companioni adăugaţi cvartetului au dat o necesară deschidere solicitantului demers muzical: Jamaaladeen Tacuma, cu a sa locvacitate funky-expresionistă pe ghitara-bas şi incansabilul baterist Lee Pearson (25 de ani, o veritabilă forţă a naturii cu alură de Elvin Jones).

Seara dedicată jazzului din Luxemburg - cu, între alţii, pianistul Marc Mangen, trompetistul Carlo Nardozza şi bateristul Jeff Herr - a fost agreabilă şi amicală, având în vedere că Sibiul şi zona din care au provenit o parte dintre germanii stabiliţi în Transilvania în evul mediu se află în relaţii privilegiate. Tot în rândul invitaţiilor vag circumstanţiale, aş situa grupul cântăreţei Hadara Levin Areddy din Israel. În ipostaza de cantautoare, ea mizează pe impactul poetic real, al unei exhibări erotice fără reticenţe, impregnate de feminitate. Aranjamentele instrumentale hipercuminţi n-au avut însă prea multe de spus (în flagrant contrast cu invitatul de anul trecut, Gilad Atzmon, probabil cel mai profilat personaj din jazzul israelian actual). Formaţia ungară Beli Buba insistă pe direcţia ethno jazz-ului, promovat deja de un sfert de secol de către saxofonistul Mihaly Dresch. Acesta i-a ales ca parteneri pe complexul ţambalist Kalman Balogh, violonistul/trompetistul Ferenc Kovacs şi contrabasistul Matyas Syandai. Suite vaste, saturate de melodii şi ritmuri central-oriental-europene, pigmentate cu rezonanţe exotice. Balogh evidenţiază potenţialul poetic al ţambalului şi urmăreşte, mereu "pe fază", meandrele improvizatorice ale lui Dresch şi Kovacs.

În ultima gală am făcut cunoştinţă cu grupul pianistului de origine chileană, stabilit la Roma, Antonio Flinta. Sunt explorate valenţele trio-urilor intimiste, în descendenţa lui Bill Evans. Secţia ritmică străluceşte mat în fundal: Claudio Gioannini, laborios şi creativ la baterie, Roberto Bucci la contrabas. Piesele de predilecţie sunt baladele, pe când în compoziţiile sale mai dinamice Flinta are suflu scurt şi recurge (poate prea des) la ostinato-uri abuzive. Grzegorz Karnas e unul dintre puţinii cântăreţi semnificativi de pe scena jazzului actual. Tinerii muzicieni care-l înconjoară reprezintă cu onoare redutabila şcoală de jazz din Polonia: Michal Tokaj/pian, Radek Nowicki/sax sopran, Michal Jaros/contrabas, Sebastian Frankiewicz/baterie. Anumite lungimi sunt compensate prin pasaje de un drive nebunesc, iar Karnas ştie să comunice cu auditorii prin cele mai surprinzătoare mijloace, nu în ultimul rând prin humor. Finalmente, un septet pe cât de tânăr pe atât de cosmopolit, venit de la Praga. Vocalista cubano-polonă Yvonne Sanchez este o discipolă a marii cântăreţe braziliene Elis Regina. Repertoriul se bazează pe fondul de aur al bossa novei şi MPB-ului anilor 1960. Fără îndoială, această formaţie - coordonată de organistul Ondre Pivec - e preocupată mai mult de realizarea spectacolului colectiv, decât de marea performanţă individuală.

Nu pot încheia fără să elogiez magnificul light design, subtil, rafinat, cum rar se mai întâlneşte astăzi, de pe parcursul întregului festival.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara