Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

La microscop:
Înainte si după Helsinki de Cristian Teodorescu



Să treacă el summit-ul de la Helsinki! se aud tot mai multe voci care numără zilele guvernului Vasile. Cu alte cuvinte, după ce-si ia Europa ochii de la ce se întîmplă în Romănia, se va termina si cu armonia de fatadă din coalitie si cu stabilitatea politică. Acelasi soi de smecherie puerilă care în '97 a justificat absenta reformelor pentru că era NATO cu ochii pe linistea din tara noastră animă acum ideea armoniei cu ochii la ceas.
Frenezia combinatiilor politice post Helsinki răzbate de cîtva timp în ziare venind dinspre partidele din coalitie sau dinspre surse aflate în medii bine informate. În precedenta legislatură, presa a dat de nenumărate ori ca sigură înlocuirea premierului Văcăroiu, iar sursele furnizau si numele înlocuitorului si echipa ministerială de rezervă. În timp ce ziarele făceau si desfăceau guverne de schimb, dl Văcăroiu si-a dus misia pînă la alegeri, plus prelungirile de pînă la predarea Palatului Victoria noului guvern. PDSR-ul nu astepta atunci nici un Helsinki, trecea prin lupte interne, dar n-a căzut în capcana discutării în public a schimbării prim-ministrului. E adevărat că nici dl Văcăroiu n-a dat de lucru presei cum o face premierul Radu Vasile, care din cînd în cînd lansează cîte o petardă spolitică pe care nu mai stie, după aceea, cum s-o stingă cu dezmintiri. E la fel de adevărat că dl Radu Vasile are un talent iesit din comun de a-si stîrni adversităti 1n propriul partid, prin declaratii inabile sau prin decizii intempestive care uneori fac vid în jurul lui.
Premier într-o coalitie a neîntelegerilor de tot felul, dl Radu Vasile nu putea adopta stilul ritos al d-lui Ciorbea fără riscul de a se trezi în aceeasi situatie în care a ajuns fostul prim-ministru. Din acest motiv, probabil, s-a spus despre el că e omul PD-ului în PNTCD si a stîrnit serioase dileme apropo de proiectiile sale politice post-electorale cînd excesiv pro-PDSR, cînd total contra acestui partid.
Dl Radu Vasile, ca multi politicieni autohtoni, e un inspirat, calitate care nu se prea potriveste cu functia de prim-ministru într-o tară asezată. Mă tem însă că ea nu e incompatibilă cu premieratul în Romănia.
Căci, asa cum sustin sursele, păcatele reprobabile ale d-lui Radu Vasile tin tot de inspiratia sa, cu care si-ar fi stîrnit inamicitii în propriul său partid, la Cotroceni, în Conventie si asa mai departe.
Nu as vrea să se înteleagă din cele scrise pînă acum că as fi un sustinător al premierului. Există însă cîteva probleme ale Romăniei pînă la alegeri, probleme care trec prin stabilitatea politică pentru a-si găsi o rezolvare favorabilă.
Dacă după momentul Helsinki Romănia se dezechilibrează politic, cu sigurantă că acest lucru va avea efecte asupra asa-numitului rating de tară în a cărui crestere toată lumea speră, ca si cum acest rating ar pica din cer, nu ar fi legat de cele ce se întîmplă la noi în tară.
Dar simpla idee că Romănia reactionează numai la stimuli externi - si asta pe o durată scurtă - nu prea e de laudă pentru politicienii autohtoni.
De fapt, e chiar umilitor să faci o politică de ochii Europei si alta după ce ea, Europa, te-a bifat ca elev silitor. Iar după aceea are rost să te miri, ca politician, că nu esti luat în serios?
Aceasta nu e problema unei persoane sau a unui partid, nici măcar a unei coalitii. Ea e, sau ar trebui să fie, o chestiune de strategie mai largă, în măsura în care, fireste, politicienii de la noi chiar vor ca Romănia să intre în rîndul tărilor Uniunii Europene. Altfel spus, e mai important să-ti iei revanse mici, după Helsinki, sau să lasi de la tine, măcar din orgoliul de a nu părea manipulat din afară?