Iată cum mi se adresa Anca Mizumschi când spera că o să-mi placă volumul ei de versuri În moalele cerului şi că o să scriu elogios despre el:
„Dragă Alex, Atunci când ai să te uiţi la imaginea de pe coperta asta, imagine pe care am ales-o singură şi căreia îi spun «femeia cu lumea în cap», aş vrea să te simţi mândru că acum foarte mulţi ani ai făcut să existe întregul univers şi posibilitatea unei insule pentru foarte mulţi oameni care se regăsesc în poemele mele, cu mulţumiri şi recunoştinţă, Anca”.
Şi iată ce scrie tot Anca Mizumschi (pe facebook) după ce a constatat (citind recenzia mea din România literară) că volumul ei nu m-a entuziasmat:
„Ce cred eu despre Alex este că există ceva mult mai grav decât să trăieşti urât, este să îţi sfârşeşti viaţa şi cariera atât de urât, e jalnic.”; (Cronica scrisă de Alex. Ştefănescu) „e un atac josnic” şi „o execuţie publică”. (Iar revista în care a publicat-o)„E un fel de cadavru în moarte clinică, uite că mai apare şi în 2015.”
P.S. De-a lungul vieţii am primit sute de cărţi cu dedicaţii curtenitoare urmate (după ce recenzam cărţile respective) de torente de insulte. Am să le public în viitorul apropiat într-un volum, cu câte două coloane pe fiecare pagină, intitulate Înainte şi După.