Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Contrafort:
În N.A.T.O. se intră pe uşa din spate a Olimpului de Mircea Mihăieş


Să presupunem că dl. Geoană, ministru de externe în cabinetul Năstase, are dreptate. Să presupunem că "din punctul de vedere al relaţiilor serviciilor române de informaţii cu partenerii lor occidentali, această problemă nu este o problemă de preocupare" (citatul reproduce întocmai subtila gândire geoaniană). Să presupunem că dl. Geoană nu minte când afirmă că problema securiştilor români "a fost rezolvată prin contacte directe pe canale speciale (cât de speciale, n.m., M.M.) specifice (specifice cui?, n.m., M.M.) şi pot să spun cu toată răspunderea că nu există o problemă din punct de vedere al prezenţei acestor lucrători de Securitate în structurile de informaţii româneşti sau în structuri guvernamentale".

Nu zău?! Or fi "canalele" d-lui Geoană "speciale", or fi ele şi adânci, dar nu ştiu ce legătură au cu mult mai puţin speciala realitate cotidiană. Nu neg că la vreun barbecue în suburbiile Washingtonului sau pe marginea vreunui teren de tenis din Maryland şi Virginia amicii din sferele politice americane or fi dat înţelegător din cap când o fi venit vorba de atacurile din presa americană. Ştiu cât de uşor se nasc (dar şi cât sunt de fragile) complicităţile născute în politică. Şi nu doar în politica românească. Chiar dacă i-or fi transmis, în particular (eu asta înţeleg prin "canale speciale"; poate pe alţii gândul îi duce la realităţi mai complicate!) că securiştii de acasă pot sta liniştiţi, eu n-aş fi chiar aşa de calm ca dl. Geonă. Şi, mai ales, nu mi-ar fi trecut prin cap să mut în domeniul "mitologiei" deceniile de batjocorire a românilor de către zbirii securităţii.

O fi fost mitologică activitatea Securităţii... în ce mă priveşte, nu dau o ceapă degerată pe astfel de declaraţii, simple răspunsuri-tip clocite de multă vreme în incubatoarele unor vechi mentalităţi. Şi e păcat că un personaj ce ambiţionează la o îndelungată carieră politică în România îşi compromite imaginea în mod copilăresc. Pentru că, indiferent de ce "adevăruri" preambalate livrează dl. Geoană în interior, străinătatea, şi mai ales Statele Unite, au o extremă sensibilitate la chestiunea securiştilor.

Îşi imaginează cineva că, după 11 Septembrie, când dosarele teroriştilor de pe mapamond sunt purecate până în infinitul mic, chiar se ignoră complicitatea fostelor state comuniste în această chestiune? S-a scris enorm (dar poate că dl. Geoană tocmai era pe terenul de tenis cu "oficialităţile americane") despre ramificaţiile reţelelor teroriste în întregul răsărit european (de Moscova nici nu mai vorbesc). Se cunosc nume, date şi acţiuni ale tuturor agenţilor secreţi, se ştie cu precizie cine şi de ce a participat la "războiul invizibil" împotriva valorilor democraţiei occidentale. Nu ştiu ce-o vrea să spună dl. Geoană când vorbeşte de "resorbirea" securiştilor, dar cu siguranţă că destui dintre ei cad greu de pe acum stomacurilor occidentale.

În fond, e vorba de o mână de oameni, ce-au acţionat la ordinele unui dictator criminal. De ce, pentru protejarea lor, se pune în mişcare un vast mecanism de dezinformare, minciună şi neruşinare? întrebarea care-ţi vine pe buze este următoarea: nu cumva unii dintre stăpâni ţării, care, prin forţa lucrurilor, nu aveau cum să participe direct în acţiuni anti-occidentale, sunt simple marionete în mâna securiştilor "mitologici"? Poate ne dă un răspuns dl. Onişoru.

Să ne prefacem, aşadar, că-l credem pe dl. Geoană şi să presupunem că occidentalilor, în general, şi americanilor în special, le e cu totul indiferent dacă România intră în N.A.T.O. condusă de securişti sau condusă de îngeri. Teoretic, lucrurile ar putea să stea şi în felul acesta (dar practic ele stau pe dos!), pentru că primirea României în N.A.T.O. are cu totul alte motivaţii decât curăţenia morală a ţării. E, pur şi simplu, o tranzacţie politico-militară ce ia în calcul dramatismul fără precedent al sfidărilor la adresa democraţiilor occidentale. Oricât de politically incorrect ar fi, afirm: iminenta integrare a României în N.A.T.O. înseamnă nu atât mai multă securitate pentru România (în fond, cine naiba ne ameninţă - în afara propriei noastre prostii, a tradiţionalei leni şi a binecunoscutelor tehnici de a ne da cu stângul în dreptul?), cât mai multă linişte pentru Occident. E un târg în urma căruia Vestul primeşte asigurări că măcar în această parte a lumii va avea linişte. Iar după cum merg lucrurile, n-ar fi exclus ca noi să intrăm într-un N.A.T.O. care peste câţiva ani va arăta cu totul abracadabrant: dominat, la Vest, de Statele Unite, iar la Est de Rusia!

Foarte bine, Occidentul nu se formalizează de felul în care arată, moralmente vorbind, România. însă există şi un alt punct de vedere: dar dacă românii înşişi nu vor să intre în înalta societate în felul cum doresc unii dintre conducătorii lor? Adică, nespălaţi, duhnind a alcool, cu părul plin de păduchi, cu haine slinoase şi pline de boli lumeşti? Ca dovadă că ei n-au chef să fie doar toleraţi - mai mult de frica de a nu răspândi în jur molima, decât din amor real -, au creat câteva mecanisme de igienizare socială. Există o lege a deconspirării societăţii şi ea reprezintă, ca să zic aşa, punctul de vedere oficial al poporului român. Iar oricine se opune acestei legi nu conotează tagma docilă a boului, cum se lăuda un domn de la CNSAS, ci aceea, tot docilă, a colaboraţionistului criminal.

Felul macabru în care se încearcă anihilarea CNSAS (acesta fiind scopul nemărturisit, dar ferm, al actualei puteri) demonstrează că România, departe de a trăi în mitologie, aşa cum visează dl. Geoană, trăieşte în mizerie morală. E şocant să observi cum presa preia dintr-o confruntare de-o maximă gravitate elementul pitoresc, uitând cu totul de esenţa lucrurilor. A vorbi despre susţinătorii deconspirării accelerate a securiştilor torţionari ca de-o "tabără dizidentă" din CNSAS înseamnă pură ticăloşie, din moment ce ei constituie majoritatea (şase oameni din unsprezece!) "Dizidenţi", adică dezertori de la misia asumată, sunt "onişorii", pentru că ei au virat de la "linia oficială" a CNSAS-ului!

Dacă am a reproşa ceva acestei majorităţi e că se lasă atrasă în toate cursele întinse de minoritatea din interior cu complicitatea unei minorităţi din exterior. Lucrurile pot şi trebuie tranşate în mod democratic şi legal, adică în interiorul instituţiei, şi nu prin pelerinaje penibile pe la tot felul de organe şi organisme putrede ele însele de microbii securismului. "Onişorii" trebuie obligaţi să rămână în interiorul legii - chiar dacă asta ar reprezenta pentru ei un act de suprem masochism: să-şi imagineze că ceea ce-i chinuie atroce le face o imensă plăcere. Spre consolare, îi anunţ că se află într-o selectă companie: a securiştilor care cer intrarea ţării în N.A.T.O.