Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
În exces de Bogdan Iancu


După volumul Psalmii maimuţei, publicat în 1997, Claudiu Soare revine cu un nou volum de poezie, Evul relei credinţe. Coperta a IV-a oferă schematic, într-o confesiune revendicativă, o cheie de lectură: "practicînd astfel spovedania pînă la schelet, lipsită de carnea ipocriziei, textul acestei alcătuiri adună în el singurele mele sentimente neexperimentate în viaţă, cele născute în închisoare, în izolarea tuberculozei magice prin care dragostea faţă de umanitate se epuizează în asumarea unei cantităţi de suferinţă, generos deversate de semenii mei, mai fericiţi în acest fel decît mine". Astfel se justifică discursul poetic organizat într-un registru al inadaptării, al morbidităţii asumate. Particularităţile volumului sunt reprezentate de folosirea excesivă a metaforelor pretenţioase, de vocabularul mistic-religios, dublat aproape în permanenţă de unul neologic contrastant, de imaginile scatologice, de un limbaj poetic ostentativ "ermetic", deşi nu rămîne decît intenţia ermetismului.
Dacă în prima jumătate a volumului versurile sunt bolovănoase prin aglomerarea de abstracţiuni şi nenumărate determinări metaforice: "...după hologramaticul sex al iertării strig/ imaginat de pubertatea ubicuei confuzii a fiinţelor plăgi/ care-mi dispreţuiesc nevroza...", "acum, asemeni unui mutant nefericit,/ plimb fiarele manipulării analgezice/ prin ozonul astmatic al blestemului,/ atît de puţină uitare în consolarea divină"..., în cea de-a doua jumătate discursul poetic se mai aeriseşte, lăsînd loc şi poeziilor scurte în care poetul are tendinţa părăsirii tonului grav, meditativ şi încearcă să introducă ludicul într-o formă uşor naivă: cununia "mi-e dor de tine/ fiindcă / mi-e dor de altceva/ decît de a fi om/ te dezleg de lume/ şi te invit/ acolo unde/ dragostea nu se zăreşte/ în oglindă." Simbolistica este una inadecvată realităţii de la care porneşte, la fel cum inadecvate sînt şi titlurile poemelor în care găsim o preţiozitate artificioasă: sex coral în paralipomenă, mieunat de vulturi în templu, invitaţie la orgasmul din rană, dardanelele reculegerii, psalm fără napalm. Meditaţiile filozofice sunt cele ale unui inadaptat şi astfel apar definiţii de genul: "genul crăciunurilor: a contempla un imbecil e un lucru exemplar", "a merge pînă la capăt nu are sfîrşit."
Fragmentele reuşite ale acestui volum sunt puţine şi par rod al hazardului: "ce zi de dragoste furişarea din femeie/ asemeni unui gest discret/ de despărţire/ într-o grădină...", "dragostea mea/ ca o amintire africană a naşterii/ asemeni urletului stins în pipăirea petalei// îţi închin/ alunecarea antilopei pe caninul tigrului". Merită menţionate cîteva dintre sclipirile năzdrăvane ale poetului: "îngerii blonzi cu puţele roz", "voi veni pe furiş/ ca o poluţie", "fă-mă caca (pardon de expresie - n. mea) din funduleţul tău sfînt!"
"Am încă viziunea damnatului prin neînţeles", afirmă poetul pe coperta II, intuind parcă destinul scrierilor sale... pentru că preţiozităţile stilistice şi ermetismul ratat, cît şi abundenţa obositoare a neologismelor, fac poezia lui Claudiu Soare să fie una greu digerabilă.



Claudiu Soare, Evul relei credinţe, Editura Vinea, Bucureşti, 1999, 72 p.