Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
"În caz de..." de Rodica Zafiu




La un recent colocviu de lingvistică aplicată desfăsurat în Italia (la Universitatea din Pisa, între 22 si 23 octombrie a.c.), o sectiune era dedicată folosirii computerului în cercetarea lingvistică. Spre deosebire de momentele de început ale informatizării, cînd totul părea mult mai usor si se imaginau progresele cele mai rapide, faza actuală aduce în aprecierile specialistilor tonuri mai realiste (bazate pe acumularea unor fapte nespectaculoase dar sigure) si afirmatii mai constiente de limitele pe care le impun prelucrării informatice, cel putin deocamdată, factorii contextuali si implicitul, elemente caracteristice pentru comunicarea umană. Pe lîngă progresele reale care s-au făcut în respectivul domeniu, cu efecte în sfera utilizărilor practice - recunoasterea limbajului oral, alcătuirea unor instrumente de lucru, tezaure de sinonime, bănci de date etc. - pentru cercetarea lingvistică nu e deloc neglijabil avantajul aparent cel mai banal al informaticii: alcătuirea rapidă a unor corpusuri de texte, continînd micro-contexte în care să se verifice tocmai particularitătile de uz si contextuale ale cuvintelor. Dacă a cere computerului să diferentieze si să înregistreze sensuri si nuante contextuale e (încă) o utopie, pîndită de pericolul reductionismului, a-l folosi pentru adunarea rapidă a unui mare număr de contexte e un lucru foarte simplu si eficient: rămînînd ca respectivele contexte să fie, totusi, interpretate de specialist - care să ierarhizeze faptele, descoperind tendintele uzului si devierile adesea intentionate de la acesta. Evident, asemenea analize pot avea aplicatii în tratamentul lexicografic al cuvintelor si al expresiilor, sau în învătarea limbilor străine, mai ales cînd normele de uz nu sînt explicitate (pentru română, e cazul unor sinonime - prim / întîi, tot / mereu - a căror distributie nu e identică, dar e greu de descris). ăn interventia sa, o cercetătoare - Elena Tognini-Bonelli - a prezentat de pildă, cu destulă prudentă, utilizarea retelelor informatice pentru constituirea unui corpus de citate, oferind un exemplu interesant de informatie pe care lingvistul o poate obtine pur si simplu din examinarea unui număr mare de minicontexte. "Regulile de uz" ale locutiunii in caso di par valabile - chiar fără verificări foarte riguroase - si pentru corespondentul românesc al constructiei: în caz de (ca si pentru fr. en cas de... si în genere pentru toate calcurile acestui tipar sintactic). Un număr mare de contexte demonstrează că există o diferentă între folosirea constructiei în care substantivul caz e articulat si e urmat de un genitiv - în cazul.... - si cea nearticulată si prepozitională - în caz de... Observatia (transpusă în domeniul limbii române) că locutiunea în caz de este urmată întotdeauna de elemente care au o trăsătură negativă nu apare în dictionare sau în gramatici. O sumară verificare o confirmă totusi, demonstrînd că locutiunea a circulat de la o limbă la alta împreună cu preferintele ei semantice: pe un corpus ad-hoc (improvizat chiar prin căutarea directă pe texte românesti din Internet) am găsit constructia urmată de cuvintele: pericol, catastrofă, accident chimic, accident nuclear, intoxicatie, urgentă, război, agresiune armată, deces, infractiune flagrantă, divergentă, demisie, demitere, remaniere guvernamentală. Evident, nu toate elementele seriei sînt la fel de grave si tragice, dar componenta si mai ales perspectiva negativă sînt evidente. De altfel, locutiunea apare de preferintă în texte juridice sau administrative, în instructiuni si în texte de avertizare. Singurul exemplu din dictionarul academic (DA, tomul I, partea a II-a, C) e de acelasi tip: "în caz de nemultemire". Si în Gramatica pentru toti a Mioarei Avram, complementul conditional construit cu ajutorul locutiunii e ilustrat de eventualităti neplăcute: "în caz de incendiu", "în caz de urgentă". Locutiunea introduce un eveniment imprevizibil, intervenit brusc (nu sînt posibile de aceea combinatiile în caz de liniste, în caz de asteptare) si în fata căruia sînt necesare reactii si măsuri speciale. Pentru a formula în mod decis ceea ce într-o primă fază putea fi o intuitie a lingvistului si pentru a explica ulterior si devierile stilistice, folosirile ironice, e nevoie de confirmarea oferită de un număr mare de exemple: din acest punct de vedere, simpla statistică nu pare deloc demodată.