Trăim vremuri în care scriitorul, izgonit din turnul său de fildeş, este adus în mijlocul cetăţii ca să-şi ceară iertare pentru că există. Cerîndu-şi iertare, scriitorul adevărat este pus în situaţia de a-şi negocia soarta, statutul social şi material, prin intermediul unor confraţi care fac legea din postura de activişti culturali, specializaţi în jocuri ale politicilor culturale. Inevitabil, în respectivele jocuri intră şi evenimentele culturale – festivităţile, festivalurile, colocviile, simpozioanele, tîrgurile de carte etc. Personal nu reţin şi socot că nu rămîne nimic din evenimentele culturale ale anului care se încheie, măcar că s-a întîmplat să particip la unele din aceste evenimente, asumîndu-mi la o adică gustul amar pe care mi l-au lăsat laolaltă cu belşugul de mîncare, băutură, conform asezonate cu sporovăială elevată pe teme literare.
În privinţa apariţiilor editoriale, acest an a fost în mod evident mai sărac decît precedentul, înscriindu-se în curba descendentă a ultimilor ani. Dacă anul trecut am menţionat cîteva romane şi volume de proză scurtă foarte bune, cu obiecţia că o carte apărută în o mie de exemplare (tirajul maxim la noi), oricît de valoroasă ar fi, aproape că nu există, anul acesta, în privinţa prozei, lucrurile stau ceva mai rău. Semnalez dintre apariţiile de la Editura Polirom-Cartea Românească: romanul de debut al Simonei Sora Hotel Universal, cartea Corinei Sabău Dragostea, chiar ea, volumul Toate bufniţele al lui Filip Florian, romanul Luiza Textoria al lui Corin Braga, biografia romanescă a lui Eminescu, Vieţi paralele, a Florinei Ilis. Dintre debutanţii la a căror publicare am contribuit şi pe care mi-i asum, îi menţionez pe Constanţa Roşoiu cu volumul de povestiri Preţul corect, Cristian Meleşteu cu volumul Radiografia unei zile de mai şi Cristi Lavin, apărut la Tracus Arte cu romanul Le viking rose.
La poezie, recolta editorială e mult mai bogată, aşa încît, inevitabil, vor rămîne multe volume de poezie bune şi foarte bune în afara enumerării mele. Simt nevoia să încep cu un mare poet obscurizat, apărut la o editură obscură – Autograf MJM, Craiova – Anton Jurebie, cu volumul Afaceri biografice. Nicolae Coande, apoi, cu o antologie parţială VorbaIago (Ed. Măiastra), Aurel Pantea cu „Nimicitorul” (Ed. Limes); Liviu Ioan Stoiciu, cu volumul Substanţe interzise (Ed. Tracus Arte); Şerban Foarţă, la Vinea, cu volumul Cocoloşul bis; Ioan Es Pop cu Căderea-n sus a corpurilor grele; Magda Cîrneci cu Poeme trans. Dintre apariţiile de la Cartea Românească, reţin: Poezii naive şi sentimentale de Dan Sociu, Lemur, de Andra Rotaru, Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul, de Bogdan-Alexandru Stănescu, Asperger, de Rita Chirian, Dispars de Vlad Moldovan. De la Editura Brumar îl reţin pe Octavian Soviany cu Pulberea, praful şi revoluţia. Aceştia sînt poeţii în care cred şi-i văd ca pe nişte garanţii de subzistenţă pentru literatura română. Inevitabil, ei sînt mai mulţi decît prozatorii şi romancierii, care au un ritm de formare mai lent, afectat în mai mare măsură, uneori anulat chiar, de vicisitudinile fără precedent ale vremurilor actuale, în care nici poezia nu mai este ce era cînd un Nichita Stănescu, un Cezar Ivănescu, un Emil Brumaru sau un Mircea Dinescu se aflau în plin avînt creator.
Dintre volumele de eseistică, critică şi istorie literară reţin volumul Martei Petreu O zi din viaţa mea fără durere, volumul de debut al lui Mihai Iovănel Evreul Improbabil: Mihail Sebastian: o monografie ideologică, volumul de articole al lui Ion Simuţ Vămile posterităţii. Secvenţe de istorie literară şi eseul lui Gelu Negrea apărut la Cartea Românească Caragiale. Marele paradox. Mai reţin volumele Contribuţii la estetica umbrei, de Adrian Alui Gheorghe, şi Portrete fără ramă, de Nichita Danilov, ambele apărute la Editura Tracus Arte. Şi, în sfîrşit, un volum de memorialistică pe care l-aş fi văzut nominalizat la Cartea anului 2012, dacă nu cumva şi cîştigător: Internaţionala mea. Cronica unei vieţi al lui Ion Ianoşi.
Ce rămîne, aşadar, din anul literar 2012? Cărţile şi autorii enumeraţi mai sus, despre care se va vorbi şi se va scrie în aşteptarea unor vremuri mai bune pentru literatură.