Să presupunem că nu ai paşaport şi vrei să-ţi faci.
Pe lângă acte originale, copii legalizate, chitanţe, taxe şi ce-ţi mai trebuie la dosar trebuie neapărat să n-ai probleme cu inima, cu stomacul, să n-ai probleme respiratorii, cu vezica, să fii de preferinţă tânăr sau măcar în putere, să n-ai slujbă full-time sau vreun dead-line, copii acasă, bătrâni de întreţinut, câine de scos la plimbare, să ai un temperament calm, oriental sau nordic, şi o statură mai voinică, să fii absolut sigur că ai închis temeinic apa şi gazele şi ai dat de două ori cu cheia, să ai simţul umorului, al hazului de necaz şi al absurdului, să ai la tine gumă de mestecat, cărţi, reviste, integrame, un aparat radio portabil şi baterii de schimb sau un walkman cu căşti şi mai multe casete cu muzică ambientală, clasică sau cu zgomote din natură, jocuri pe telefonul mobil, un pulovăr de croşetat sau o idee care să te ţină ocupat şi concentrat mai mult timp, sandvişuri variate, o sticlă cu lapte, cafea columbiană (de preferinţă marca Juan Varez) sau ceai de tei, să ai o trusă de manichiură, cămaşă şi o pereche de şosete la schimb, să fii neapărat fumător şi tolerant cu basarabenii.
Să presupunem acum că ai supravieţuit cozilor în forma unui motiv textil tradiţional peruvian, nu te-ai intoxicat datorită combinaţiei emanaţiilor sudoripare a celor două sute de semeni încăpăţânaţi să-ţi fie cât mai alături în sala de 4/5 m, ai dibuit ghişeul prin cumuluşii fumului de ţigară, iar reţeaua celor două calculatoare pur şi simplu nu a căzut şi, în fine, ai depus dosarul. Dar să mai zicem că cele trei săptămâni necesare eliberării paşaportului reprezintă un termen prea lung, iar tu eşti forţat să obţii actul în două săptămâni. Atunci trebuie să mergi într-o audienţă la Comandant pentru a ţi se aproba urgentarea. În acest caz trebuie să te prezinţi în aceeaşi stradă Nicolae Iorga cam pe la ora 5 a.m. pentru a te putea înscrie pe o listă neoficială neapărat între primele 30 de persoane. La ora 6 vor fi 60, la 8 cifra va atinge 120, iar la ora 9 un oficial va face impasibil trierea primilor 30 de norocoşi. Căci programul de audienţe este de numai două ore şi câteodată abia de la ora 17. Dacă din motive fiziologice (căci cea mai apropiată toaletă e la McDonalds în Piaţa Romană) părăseşti parcarea unde se face scrierea pe listă sau ai ghinionul ca vreun oficial să strige lista şi tu să nu fii prezent chiar atunci sub geamurile Direcţiei Paşapoarte - Corpul B - te-ai ars! Altă noapte nedormită pentru a prinde cele 30 de locuri câştigătoare.
Un singur angajat sfidează de unul singur, cu un calm mai presus de înţelegerea umană, totala infuncţionalitate a spaţiului Direcţiei Paşapoarte, lipsa de personal, de organizare şi de dotare tehnică, precum şi cele câteva mii de întrebări zilnice redundante, inutile, chiar şi tâmpite venite de la un număr copleşitor de solicitanţi ajunşi în culmea maximă a nervozităţii şi răbdării. Acest uimitor domn Toma Lucian e şi singurul care, amabil, se străduieşte să te convingă că nu e chiar atât de greu să pleci din România.
