Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Cronică Literară:
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST de Alex. Ştefănescu




Moarte naturală sau asasinat?


Moartea neasteptată a lui Marin Preda, la Mogosoaia, în noaptea de 15 spre l6 mai 1980, când scriitorul încă nu împlinise 58 de ani, iar aparitia recentă a romanului său Cel mai iubit dintre pământeni reprezentase un triumf, a produs consternare. S-a răspândit imediat - sau a fost răspândită - stirea că Marin Preda se afla în noaptea aceea într-o avansată stare de ebrietate si că a murit în somn, înecat cu propria lui vomă. Pentru medici un asemenea mod de a muri nu are nimic grotesc, reprezentând un accident ca oricare altul. Pentru scriitori, însă, el este expresiv si demoralizant, simbolizând umilinta ultimă la care poate fi supus un mare spirit.
După consumarea momentului de stupefactie, s-au făcut auzite multe voci care au protestat împotriva absurditătii destinului sau i-au acuzat - mai precis si mai prozaic - pe apropiatii lui Marin Preda că l-au îndemnat să bea pe un om sensibil si vulnerabil, în loc să-l ocrotească. Fără nici o retinere, tristul episod a fost repede folosit ca munitie si în lupta politică, "protocronistii" (ceea ce înseamnă promotorii comunismului nationalist în literatură) făcându-i responsabili de moartea scriitorului pe "europenistii" de care el se înconjurase în ultimii ani.
În acelasi timp, a început să circule zvonul că Marin Preda a fost de fapt "lichidat", fie de oamenii lui Ceausescu (fiindcă devenise incomod prin independenta sa), fie de agenti ai KGB (fiindcă în romanul Delirul îl prezentase cu o anumită întelegere pe Ion Antonescu). Presupunerile cele mai diferite si mai fanteziste au creat un fel de nebuloasă informatională, care a persistat si după 1989. Cărtile de scandal despre moartea lui Marin Preda, precum cele publicate de Constantin Turturică sau Cezar Ivănescu, n-au făcut decât să mărească confuzia.
Acesta este contextul în care apare Dosarul "Marin Preda" de Mariana Sipos, o carte de o exceptională valoare documentară. Autoarea a obtinut, prin investigatii proprii, Dosarul nr. 1595/II/1980 din arhiva Procuraturii Municipiului Bucuresti, care cuprinde procese verbale, declaratii ale martorilor, rapoarte medico-legale, fotografii etc. Ea reproduce în carte aceste pretioase documente, adăugându-le un comentariu de dată recentă făcut - la solicitarea sa - de prof. dr. Vladimir Belis, cunoscut specialist în medicina legală, ca si si un interviu luat secretarei lui Marin Preda de la Editura Cartea Românească, Cleopatra Stănescu, o femeie în vârstă, care duce în prezent o viată retrasă.
Mariana Sipos a explorat si arhiva SRI, unde a găsit note si însemnări referitoare la Marin Preda, altele decât cele incluse în Cartea albă a Securitătii. De asemenea, a extras din presă tot ceea ce ar putea completa, într-un fel sau altul, dosarul mortii lui Marin Preda. A rezultat un corpus de texte si fotografii de mare interes pentru istoria literară. Singurul fapt regretabil este că autoarea le tratează într-un stil gazetăresc, sugerând mereu că ele duc la concluzii senzationale. Concluziile nu sunt senzationale - sunt cam aceleasi la care se ajunsese si pe cale intuitivă. Cu adevărat senzatională este existenta acestor documente, care conferă o concretete dramatică reprezentării noastre despre sfârsitul scriitorului.
Întrebarea obsedantă - a fost o moarte naturală sau un asasinat? - rămâne fără un răspuns clar. În concluziile raportului medico-legal se precizează: "1. Moartea lui MARIN PREDA a fost violentă. 2. Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în conditiile unei come etilice. (...) 3. Semnele de violentă descrise la autopsie s-au putut produce prin lovire de corp dur si nu au un rol în producerea mortii." Singura noutate o constituie deci presupunerea că asfixierea a fost provocată de un cearsaf, si nu de fragmente ale continutului gastric.
Este adevărat că Mariana Sipos găseste numeroase neconcordante între declaratiile martorilor, ca si inadvertente în actele oficiale, dar ele nu dovedesc decât că ar fi putut fi la mijloc un asasinat. Cu alte cuvinte, totul rămâne în ceată, ca si până acum: Marin Preda a murit înăbusindu-se în somn, din cauza unei come etilice SAU a fost asasinat, nu se stie de cine anume.


Expresivitatea involuntară a documentelor oficiale

Trebuie să ai nervii tari ca să poti citi toate documentele reproduse în carte. Îndeosebi observatiile de specialitate făcute cu prilejul autopsierii cadavrului lui Marin Preda sunt macabre pentru un nespecialist:
"Ficatul: 2500 gr si 30/21/9 cm. Capsula netedă, lucioasă si transparentă. Pe sectiune de culoare castaniu-gălbuie cu desenul vascular evident, consistenta diminuată. Vezicula biliară contine circa 2 ml bilă de culoare maroniu verzuie. Mucoasa catifelată, cu aspect muriform.
Pancreasul: micsorat ca volum, consistenta crescută. Pe sectiune de culoare cenusiu-gălbuie, cu desenul lobular estompat." etc.
Există însă, în special în procesul-verbal întocmit de Procuratură, pasaje de o expresivitate involuntară (pentru a relua productiva idee a lui Eugen Negrici). Descrierea rece, oficială, mai putin folosită în literatură si netransformată încă într-o conventie literară, are mai mare putere evocatoare si este chiar mai emotionantă, decât un text literar propriu-zis:
"Cadavrul este îmbrăcat cu pijama, papuci si un pardesiu înspicat negru cu alb."
"Pe mucoasa buzei superioare, lângă comisura stângă prezintă o mică zonă echimotică cu o contuzie superficială în centrul ei, corespunzând caninului superior stâng."
"În dreptul corpului decedatului, pe covor, se observă o pereche de ochelari cu bratele deschise."
Ca să nu mai vorbim de faptul că, în general, toate procesele-verbale, rapoartele, declaratiile creează o impresie de eternizare a ultimului capitol din viata lui Marin Preda. Adică exact impresia pe care si literatura urmăreste întotdeauna să o creeze.


Ce s-a întâmplat cu
manuscrisele lui
Marin Preda?


Din camera în care locuia scriitorul la Mogosoaia au fost ridicate si predate lui Cornel Popescu (pe atunci redactor-sef al Editurii Cartea Românească, unde Marin Preda fusese director) mai multe manuscrise. Lista lor, alcătuită la data respectivă de procuratură si militie, este reprodusă de Mariana Sipos în cartea sa:
" Tineretea lui Moromete (scenariu de film); Delirul, volumul 1; Comedie tărănească, volumul IV; Morometii (manuscris si dactilo); Contrahoroscop, cinci pagini; Agendă 1980 cu Un an din viata unui scriitor, 1-10 ianuarie, în rest filele albe; Agendă 1973 cu diferite însemnări personale ale scriitorului de la 1 la 19 septembrie si respectiv 31 octombrie - 31 decembrie; Un carnet intitulat Jurnal foarte intim, numerotat de scriitor de la 1 la 36; O agendă 1976 cu însemnări ce apartin scriitorului La finalul întrebării - ce să scriu la datele 5 iulie - 26 noiembrie; Cel mai iubit dintre pământeni; Autobiografie 1 martie 1977."
Se stie că aceste manuscrise, ca si diferite obiecte personale, au fost înmânate ulterior Elenei Preda.
Nu se stie însă ce s-a întâmplat cu o întreagă valiză de manuscrise pe care Marin Preda o păstra într-un fiset al său de la Editura Cartea Românească, valiză în legătură cu care îsi exprimase în mod explicit dorinta de fi dată - în cazul că el ar fi murit pe neasteptate - fratelui său Alexandru Preda, din Bacău. Documentele în posesia cărora a intrat Mariana Sipos, ca si mărturiile pe care le-a obtinut de la Alexandru Preda si de la fosta secretară a lui Marin Preda, dovedesc că inventarul fisetului s-a făcut într-o manieră conspirativă de către reprezentantii autoritătilor, care n-au permis nici fratelui si nici secretarei lui Marin Preda să fie de fată la inventariere. În plus, dintr-un document strict secret preluat de Mariana Sipos din Cartea albă a Securitătii reiese clar că Securitatea organiza de multă vreme vizite nocturne la sediul Editurii Cartea Românească, în căutarea unor manuscrise detinute de Marin Preda. În aceste conditii, este mai mult decât probabil că, în momentul de fată, cel putin o parte dintre scrierile inedite rămase de la marele scriitor se află în altă parte decât la cei care ar putea să le publice, dacă nu cumva au fost între timp distruse.




P.S. Mariana Sipos intervine adeseori inoportun în fluxul de documente, cu comentarii proprii, comportându-se ca un detectiv amator. Ea se pronuntă în probleme de criminalistică, pentru care nu are nici o specializare:
"Al doilea argument al procurorului-sef este că doctorul Claudiu Tănăsescu si Cornel Popescu au găsit camera asa cum o lăsaseră cei care l-au dus pe Marin Preda la 2,30 în camera sa. Adică lumina aprinsă, usa descuiată, ferestrele închise etc. E suficient acest argument? Să nu se fi pus deloc în timpul celor două luni si jumătate de anchetă problema amprentelor? Nicăieri în dosarul de care ne ocupăm nu este vorba de asa ceva." etc.
În schimb, aceeasi Mariana Sipos nu intervine când interlocutorul său, Alexandru Preda, afirmă fără nici o legătură cu realitatea că eu l-as fi "făcut" pe Marin Preda în România literară, "nomenclaturist". În articolul respectiv, pe care Mariana Sipos, de altfel, îl citează, în altă parte a cărtii, eu sustinusem cu totul altceva si anume că Marin Preda, prin succesul pe care îl avea la public, îi "punea în alertă pe lucrătorii Securitătii". (Cititorii care vor să se edifice pot consulta nr. 25 /1998 al revistei noastre.) Altă "greseală" am săvârsit eu si anume, în analiza operei, am detectat zonele - de altfel, de mică întindere - infestate de realismul-socialist. Imitându-l pe Eugen Simion, Mariana Sipos ia parte la un fel de cruciadă, destul de comică, de salvare a lui Marin Preda din mâinile "celor trei-patru" critici care, desi îl admiră pe scriitor, îndrăznesc să vadă si concesiile făcute de el ideologiei oficiale.

Mariana Sipos, Dosarul "Marin Preda" (viata si moartea unui scriitor în procese-verbale, declaratii, arhive ale Securitătii, mărturii si foto-documente), Timisoara, Ed. Amarcord, 1999. 200 pag.