Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Răsfoind scrisori primite la redacţie:
Mize mici de Alex. Ştefănescu

"Ilie-Ştefan Rădulescu este un valoros şi respectabil profesor de română din Călăraşi care, invitat la diverse lansări de cărţi ale unor scriitori şi publicişti din partea locului, se prezintă în faţa publicului cu un fel de recenzii ale cărţilor în cauză. Aceste recenzii sunt fără excepţie elogioase şi convenţionale (şi, probabil, nici n-ar putea fi altfel, întrucât lansările se desfăşoară în prezenţa autorilor şi a rudelor lor).
           
Faptul în sine că un profesor ia parte la viaţa culturală a oraşului în care locuieşte merită privit cu simpatie. Dar ideea lui de a păstra cu sfinţenie textele unor cuvântări ocazionale - sau de a le transcrie de pe benzi magnetice - şi de a compune din ele un volum este neinspirată."
         
Aceste observaţii ale mele, scrise, după cum se vede, pe un ton prevenitor şi respectuos (şi inserate într-un volum recent apărut, Ceva care seamănă cu literatura) au provocat, în mod neaşteptat, o adevărată furtună de indignare în sufletul lui Ilie-Ştefan Rădulescu. Într-o lungă scrisoare, profesorul din Călăraşi (oraş despre a cărui viaţă culturală am de altfel cea mai bună părere) se victimizează patetic şi mă acuză că l-am ţintuit la stâlpul infamiei, că privesc cu dispreţ provincia etc. Am roşit - pentru Ilie-Ştefan Rădulescu - citindu-i scrisoarea şi nu am publicat-o, pentru că nu obişnuim să publicăm luări de poziţie ale unor autori în legătură cu propriile lor cărţi, dar şi pentru că nu voiam să-l pun pe semnatarul ei într-o postură ridicolă. De curând, autorul a revenit, cu o nouă scrisoare, pe care, din aceleaşi motive, nu intenţionăm să o publicăm.
          
Tot o victimă se consideră şi Ion Beldeanu, din Suceava, care constată că dintr-o scurtă prezentare, la rubrica noastră Am primit la redacţie, a revistei Contemporanul lipseşte numele său (deşi se număra printre colaboratorii la acel număr). Explicaţia - banală - este următoarea: noi prezentăm, prin tradiţie, extrase din sumarul fiecărei reviste, nu sumarul în întregime. Cel care a făcut nota nu a considerat necesar, poate şi din raţiuni de spaţiu, să consemneze toate numele participanţilor la anchetă.
          
Ion Beldeanu însă are versiunea lui, cu totul fantasmagorică. Crede că este vorba de o manevră a unei poete din Suceava, care ar fi instigat-o împotriva lui pe o poetă din redacţia României literare etc. etc. Şi conchide, luându-şi o poză de martir, de un irezistibil comic involuntar: "E trist că asemenea animozităţi, întreţinute cu grijă la focul unor orgolii exacerbate, tind să capete tente vindicative. În ceea ce mă priveşte, sunt obişnuit cu interdicţiile..."
          
Şi Ilie-Ştefan Rădulescu, şi Ion Beldeanu fabulează considerându-se nedreptăţiţi. Dar şi mai dezolant este, în cazul lor, faptul că pierd timpul cu probleme mărunte. În literatură nu se poate câştiga jucând la mize atât de mici.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara