Miroşi a scoică desfăcută umed
Pe plajele de la-nceput de lume.
Mă-mbii, lunecătoare, între spume
Pe care să le sorb abia mă-ncumet.
Şi iată! perla străluceşte-aeve,
Scoasă din cărnuri roze de moluscă,
Oh, chiar cu gura mea. Razele-i uscă
Saliva îngerului greu de veghe,
Aureola i-o înmoaie-n focul
Dorinţei de-a te-ntruchipa femeie,
Cu aripile-ţi pipăie mijlocul,
La pieptul lui cu fulgi viaţa-ţi descleie
Din miezul ei mustos şi bun la gust
Spre bucuria Demiurgului robust...