Declinul ficţiunii
Toamna literară franceză vine cu o noutate previzibilă de ceva vreme: declinul literaturii de ficţiune, cu alte cuvinte, al romanului. Din cele peste 600 de titluri de proză, originale sau traduse, cele mai multe despre care vorbeşte presa culturală sunt memorii, jurnale, biografii, reconstituiri istorice sau mărturii despre viaţa politică actuală şi portrete de politicieni în vogă. Multe scrise în colaborare cu jurnalişti. O adevărată bombă editorială o reprezintă, din această ultimă categorie, cartea fostei primei doamne, Valérie Trierweiler, consacrată concubinajului cu preşedintele Hollande şi despărţirii ulterioare. Imaginea lui Hollande iese bine şifonată din amintirile autoarei. Cât se poate de casantă, mărturia abandonatei prime doamne a Franţei îl pune pe Hollande într- o lumină proastă nu doar pe plan personal (nesincer, mincinos, capabil de jurăminte false pe capul propriului fiu), dar şi pe plan politic (dispreţ faţă de săraci, demagog nesimţitor la dificultăţile altora). Alte aşa-zise romane evocă personalităţi cunoscute din trecut, de la Montaigne la Troţki, sau evenimente istorice, de la că- derea imperiului roman la Primul Război Mondial. Chiar şi traducerile care par a cuceri piaţa tomnatică din Franţa fac parte din această categorie. Un exemplu elocvent este serialul romanesc în şapte volume al norvegianului Karl Ove Knausgaard intitulat Lupta mea, în original Min kamp, adică Mein Kampf, dacă asta vă spune ceva. Scrie un comentator: „În carte, autorul face numai nefăcute. Textul seamănă cu un blog de 3000 de pagini, fără nici o construcţie literară. E prost scris, plin de clişee de doi bani şi de digresiuni care nu duc nicăieri. Nu găsim nici un stil, nici tensiune narativă, nici culoare, nici carnaţie, nici măcar dorinţă de a fi spiritual sau amuzant”. Şi atunci de unde interesul cărţii? „Din miile de notaţii anodine care fac cât o viaţă”, pretinde acelaşi comentator. În fond însă, detaliile cu pricina ţin de dorinţa autorului de a provoca: o istorie de familie care a distrus familia cu pricina. Dezvăluiri pe cât de mărunte, pe atât de cinice, sub masca sincerităţ ii.
Scriitorii contra Amazon
Jeff Bezos, patronul ras în cap, cu urechi clăpăuge şi privire de june tupeist, al Amazon, şi-a găsit naşii în scriitorii cărora pirateria vânzărilor în linie le ameninţă veniturile. Pe 9 august, 800 de scriitori americani au semnat în „New York Times” o petiţie de susţinere a caselor de editură tradiţionale. Urmare imediată, încasările Amazon în SUA au scăzut cu 7,5%. 1188 scriitori germani au semnat o petiţie similară. Mesajul lor a mişcat opinia publică, aceea pe care tupeistul de Bezos o invoca în sprijinul ideii lui de piratare, şi anume că Amazon ia partea cititorilor, ieftinind cartea. Ce nu spune Bezos e că, spre deosebire de editori, pe el, cartea nu-l costă nimic. Sunt aşteptaţi şi scriitori din alte ţări, din Franţa, Italia, Anglia, Spania. În ce ne priveşte, noi avem alte preocupări pentru moment.
Cine-i psihanalizează pe psihanalişti
Şi va fi o luptă, şi va fi o luptă… Nu de replica din filmul cu Stan şi Bran e vorba, ci de o previziune a creatorului psihanalizei. Niciodată toamna nu fu mai polemică pe tema freudismului. În Franţa, desigur, nu la noi, unde se culeg alte roade. Că Elisabeth Roudinesco, hagiografa lui Freud, l-a nemulţumit pe Michel Onfray, demolatorul aceluiaşi, e normal. „E.R. scriind despre Freud este ca Georges Marchais scriind despre URSS”, afirmă Onfray într- un interviu recent. Dar că E.R. şi i-a ridicat în cap pe urmaşii de familie ai maestrului, asta e anormal. Nici urmaşii lui Jacques Lacan, emulul lui Freud, n-o iartă. Reuniţi într-o asociaţie de păstrare a memoriei celui care a creat psihanaliza structuralistă (în care cuvintele contează mai mult decât gesturile sau visele noastre), fiica şi ginerele lui Lacan au acţionat-o în justiţie pe E.R. de două ori, câştigând o dată şi pierzând a doua oară, pentru „defăimare”. Nu ştim dacă vorba are acelaşi înţeles şi în jargon psihanalitic. În orice caz, nouă ne-a plăcut definiţia dată de E.R. discursului lacanian: „cutia de miracole a unei secte mesianice”.
