Muzica de-acum 3000 de ani

Ne este greu să ne-o imaginăm, însă ne poate ajuta o înregistrare de pe openculture.com a celei mai vechi piese din lume, actualizată pentru urechile noastre. Înregistrarea se bazează pe cercetările de paleomuzicologie din anii ‘80 ale unei profesoare din California, Anne Draffkorn Kilmer, şi ale unui muzicolog belgian, Marcelle Duchesne- Guillemin, care au descifrat notele muzicale de pe o plăcuţă descoperită în Siria, în situl Ugarit, în 1955, de arheologii francezi. Cântecul, vechi de 3400 de ani, era un imn către Nikkal, soţia zeului lunii, şi are atât note, cât şi text, însă ritmul melodiei nu este marcat. Rămâne de ascultat şi de văzut cât de tare se schimbă gusturile.


Lista lui Tolstoi

Într-o scrisoare pe care i-o trimite de la Iasnaia Poliana, în toamna lui 1891, lui M.M. Lederle, editor al vremii, Tolstoi sistematizează o lista de cărţi de căpătâi întocmită de Lederle pornind de la opţiunile a vreo 80 de oameni luminaţi ai Rusiei, din cei 2000 pe care i-a întrebat. Rezultă o împărţire pe vârste şi pe grade de importanţă, de la enorm, la foarte mult sau doar mult. De pildă, până pe la 14 ani te-ar putea influenţa enorm poveştile populare ruseşti, şi mult cele din 1001 de nopţi. Între 14 şi 20 de ani te copleşesc Confesiunile lui Rousseau şi te schimbă foarte mult Evgheni Oneghin şi David Copperfield. În plină maturitate, e timpul pentru Anabasis şi George Elliot. De la 50 la 63 citeşti Cartea Genezei (în ebraică!) şi Epictet, precum şi Cugetările lui Pascal. La 63 de ani, vârsta lui Tolstoi din 1891, lista se opreşte. Însă tot o putem suprapune, fără părtinire, peste listele tot mai scurte ale zilelor noastre.