Moştenirea lui Heidegger în plin scandal

Am scris în această pagină despre scandalul iscat de publicarea, nu cu mult timp în urmă, mai exact în 2014, al unui jurnal necunoscut al filosofului german, Caiete negre, care revela un antisemitism făţiş. Scandalul intelectual a luat proporţii, când editura care i-a publicat majoritatea operei în ediţii complete şi critice a constatat că specialiştii care se ocupaseră de ediţie lăsaseră pe din afară pasaje întregi sau chiar interpretaseră în avantajul autorului expresii care îl incriminau. Editorul le-a solicitat explicaţii: n-au avut cunoştinţă de paginile cu pricina sau le-au cenzurat cu bună ştiinţă. La mijloc sunt executorii testamentari ai lui Heidegger, care, se pare, vor să-i apere memoria interzicând tipărirea integrală a operei. Simpatiile naziste ale filosofului rămas în Germania lui Hitler se cunoşteau de mult. Nimeni nu-şi mai făcea iluzii privind convingerile lui antidemocratice. Întrebarea este acum de a şti exact cât de întinse sunt metastazele naziste şi antisemite din opera lui filosofică. Răspunsul nu e departe de a deveni public.


Scandalul publicaţiilor ştiinţifice

„Science”, „Nature”, „Cell”, iată numai trei, şi cele mai importante, din cele 300.000 de publicaţii ştiinţifice, în care savanţi din toate domeniile şi din toată lumea îşi publică din secolul XVII încoace studiile. Aceste studii îi ajută, pe deoparte, să ia cunoştinţă unii de alţii şi de descoperirile lor, iar, pe de alta, să promoveze în carieră. Cifra de afaceri a publicaţiilor repertoriate este de 23 de miliarde de euro pe an. Preţul unui exemplar şi, implicit, al abonamentelor, a crescut în ultimii ani atât de mult, încât librăriile universitare renunţă, una după alta, a le procura. În Franţa, factura se ridică la 105 milioane de euro pe an, ceea ce a determinat unele mari librării să renunţe a se mai abona la „Cell” şi la „Nature”. Scandalul n-a pornit doar de la preţ, ci şi de la scăderea nivelului majorităţii publicaţiilor, tentate tot mai des de criterii comerciale şi de subiecte „senzaţionale”, după spusele unui laureat Nobel în Medicină, care şi-a făcut propria revistă de specialitate. Printre motivele de nemulţumire, unul important a fost publicarea unor materiale nevalide ştiinţific, fără bibliografie, unele, curate escrocherii ştiinţifice. Culmea a atins-o un articol al lui Wei-Hock Soon, inginer astrofizician, pe o temă de climatologie, în care nu avea nici o competenţă, apărut în „Phisical Geography” în 2009, în care autorul susţine fără vreo dovadă că încălzirea Arcticii s-ar datora variaţiilor din activitatea solară! Şi „Nature” şi-a dat în petic, publicând un articol al unei echipe de biologi japonezi bazat pe rezultate falsificate de unul dintre membrii echipei!