Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Meridiane de ---

Europa în stil low-cost

Cotidianul „Le Monde” a publicat, în luna iulie, reportajul în trei episoade „Europa în stil Ryanair”. Cei doi autori ai textului au călătorit în nouă ţări de-a lungul a cinci zile cu suma de cinci sute de euro, pentru a testa mobilitatea promisă de firma de zbor low-cost care a avut 73,5 milioane de călători anul trecut. Călători stresaţi de tot felul de detalii şi ameninţaţi cu costuri uriaşe pentru nerespectarea tuturor indicaţiilor, semnalează cei doi jurnalişti încă din prima zi, în drum spre Beauvais, „eldorado [al] low-costului”. La sfîrşitul aceleiaşi prime zile de turism pe fast forward , încercînd să se odihnească în zbor spre Frankfurt, cei doi deja se bucură că ingeniosul patron al companiei nu şi-a pus încă în aplicare ideea de a vinde locuri în picioare. Ziua a doua e ocupată în bună măsură de transferul dinspre Stansted spre centrul Londrei şi retur, o excursie aproape la fel de costisitoare precum biletul de avion de la Frankfurt. În ziua a treia, la Riga, vreo zece husari ruşi năduşesc sub costumele de epocă în care se îndreaptă spre reconstituirea anuală a bătăliei de la Waterloo; „la 20 de euro pe kilogram de excedent de bagaj, e mai bine să-ţi încarci umerii decât raniţa...”, comentează autorii, familiarizaţi deja cu mentalitatea călătorului low-cost. Alte curiozităţi: „A-ţi aprinde telefonul mobil sau a te ridica înainte de oprirea aparatului se întâmplă des pe Ryanair. Ca şi cum a călători low-cost permite noi libertăţi...” sau „aplaudarea pilotulului, chiar şi atunci când aterizarea este ratată” sau faptul că în fiecare lună o angajată a companiei pozează în costum de baie în revista societăţii. Ziua a treia prilejuieşte cîteva reflecţii cu privire la condiţiile de muncă ale angajaţilor Ryanair, dar, cum spune în încheierea episodului un artist din Cracovia întîlnit pe Charleroi, „problema morală rămâne mult în urma preţului biletului. Este foarte dificil să rezişti unor astfel de oferte atunci când eşti student, tânăr salariat sau pensionar.” În ziua a patra se repetă grija bagajelor, care „provoacă unele scene ciudate. Bărbaţi şi femei, câteodată oameni distinşi, se pun în patru labe în mijlocul aeroportului pentru a-şi muta lucruri dintr-un geamantan în celălalt. Unii pasageri nu ezită să-şi tragă pe ei pulovere şi haine pentru a-şi uşura povara.” La sfîrşitul celei de-a cincea zile, transferul spre Paris durează şi costă, din nou, mai mult decît zborul de la Porto pînă în capitala Franţei. Concluziile sînt lăsate pe seama cititorului.


Ochii şi urechile lui Murdoch

Cine nu ştie că Robert Murdoch este stăpânul celui mai mare imperiu de presă din lume, ziare, televiziuni, internet, edituri? În proprietatea sa se află „Times” din Londra şi „Wall Street Journal” din New York, dacă ne referim la cotidiane respectate, dar şi tabloidul britanic de scandal „The Sun” sau omologul lui american „The New York Post”. Urâta afacere care l-a determinat pe David Cameron însuşi să solicite Parlamentului englez o anchetă temeinică a pornit de la dezvăluirea unor ascultări ilegale plătite unor detectivi privaţi de către hebdomadarul de duminică al lui „The Sun” şi anume „News of the World”. De zece ani hebdomadarul cu pricina publică tot soiul de informaţii privind viaţa şi înclinaţiile sexuale ale vip-urilor, obţinute prin interceptarea convorbirilor pe telefoane mobile sau prin plasarea în locuinţe a unor microfoane. Ceea ce a făcut ca dezvăluirea să ia proporţii a fost faptul că, deşi reclamaţii există din 2000, Poliţia şi Procuratura le-au ignorat, ceea ce i-a condus pe mulţi să bănuiască o complicitate oneroasă, nu fără acoperire din partea unor parlamentari şi miniştri. Ce mijloc mai murdar, dar şi mai eficient se putea găsi în lupta politică? Urmare a scandalului, bătrânul domn Murdoch i-a retras fiului său conducerea publicaţiilor din Anglia, a închis hebdomadarul, silindu-l să publice pe prima pagină a ultimului număr scuzele de rigoare şi a calificat el însuşi drept oribil procedeul jurnalistic incriminat. Regretele n-au împiedicat căderea la Bursă a News Corporation, care grupează toate publicaţiile imperiului Murdoch.


Procentaje media

Universitatea din Göteborg publică începând din 1979 un barometru de utilizare a mediilor de informaţie. Conform revistei franceze „L´Express” din 6/12 iulie, din care preluăm informaţia, la seniori şi la copii, predomină televiziunea, neconcurată serios de internet. În schimb, radioul, cărţile şi magazinele (săptămânale, lunare etc.) sunt în cădere liberă la adolescenţi, iar cotidianele la adulţii între 25 şi 44 de ani. Televiziunea continuă totuşi să se afle pe locul întâi la toate categoriile de vârstă reunite, cu 26%, urmată, oarecum neaşteptat, de radio, cu 24%. Internetul şi Video/DVD împart poziţia a treia cu 22%. Presa scrisă cotidiană coboară la 7% iar cărţile la 6%. Doar 5% au Mp3, 4% magazinele, 3% CD şi 1% IPOD.


Stendhal Club

Înfiinţat în 1880 de către fanii autorului romanului Roşu şi Negru, după cum citim în acelaşi număr din „L´Express”, Stendhal Club a dispărut după al Doilea Război Mondial. A fost, iată, recreat recent, mai exact pe 22 iunie 2011, de către patru scriitori sau iubitori de literatură, la Paris, în arondismentul VII. Cei care doresc să i se asocieze, trebuie să aibă acordul unanim al membrilor fondatori. Articolul 3 din Statut conţine o prevedere interesantă: „O dată pe an, Stendhal Club în întregul său va merge să se reculeagă la mormântul lui Stendhal din Cimitirul Montmartre şi va depune pe mormânt un buchet de spanac.” De ce această onoare pentru leguma cu pricina? Răspunsul se află în La Vie de Henry Brulard: „Spanacul şi Saint-Simon au fost singurele mele gusturi durabile”.


Tot din presa scrisă

Două importante cotidiane, unul din Franţa, altul din România, şi-au restructurat în acelaşi timp suplimentele culturale. De vineri 16 iulie, suplimentul „Le Monde des Livres” apare în cuprinsul cotidianului „Le Monde”. Rubrici noi, alt format, surprize. La fel procedează ziarul „Adevărul”. De sâmbătă 17 iulie, suplimentul „Adevărul literar şi artistic” este şi el încorporat în cele peste o sută de pagini ale cotidianului din ziua respectivă. „Adevărul de duminică” dispare. Le dorim succes amândurora, ca vechi şi statornici cititori ce le suntem.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara