Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Meridiane de ---

Falsul Gipsy King

Din „Le Point” nr. 2027: „În ziua de 14 iulie, pe scena concertului organizat pe Champs-de-Mars de către SOS Racisme, Chico Castillo şi Gipsy cântă Djobi Djoba. În culise mulţi cred că au de-a face cu Chico, fondatorul carismatic al formaţiei Gipsy King. De altfel, burtiera postului France2, care difuzează concertul, îl menţionează pe adevăratul Chico al miticului grup. Doar că tipul care îşi sparge plămânii pe scenă nu seamănă cu cel anunţat pe burtieră. Condamnat în 1998 pentru că a utilizat marca Chico &the Gypsies, Chico Castillo a fost recent demascat în SUA pentru că s-ar fi dat drept omul formaţiei Gipsy King. De doisprezece ani mi se spune că am cântat în cutare gală sau că am fost zărit în Star Ac marocana, deşi nu eram eu, suspină adevăratul Chico. SOS Racisme ne asigură că a apelat la Chico Castillo în deplină cunoştinţă de cauză, fără nici o confuzie cu adevăratul Chico. Asta nu i-a împiedicat pe cei de la France2, ca şi pe o bună parte din public, să cadă în plasă.”


Moartea unui pictor

A murit la 88 de ani pictorul Lucian Freud (1922-2011). Nepot al creatorului psihanalizei, Lucian Freud s-a născut la Berlin şi, la 12 ani, a emigrat împreună cu părinţii săi, din teama de persecuţiile nazismului, la Londra, unde şi-a petrecut tot restul vieţii. Se numără printre rarii pictori figurativi din secolul XX. Subiectele tablourilor sale au fost de predilecţie nudurile, feminine sau masculine. Carnaţia umană a constituit pentru Freud atracţia cea mai mare, sub toate înfăţişările ei. Picta cu orice îi cădea în mână, de la perii de dinţi pentru câini până la perii de strâns firimiturile de pe masă. Pictura lui e considerată violentă, provocatoare. Deşi absolut indiferent faţă de tendinţele modernismului abstract, Freud s-a bucurat de un succes considerabil în ultimii ani ai vieţii, vânzându-ş i tablourile la licitaţie cu milioane de euro, sume excepţionale pentru artiştii în viaţă. Tate Modern Gallery i-a deschis uşa abia în 2002, iar Centre Pompidou în 2010, într-o expoziţie în care Freud se afla în tovărăşia unor Chardin, Cézanne şi Watteau, adică a unor pictori din vremuri apuse.


Liszt 200

Se împlinesc vara aceasta 200 de ani de la naşterea lui Franz Liszt (1811-1886). Liszt Ferenc, cum se numea la naştere, era originar din Ungaria şi s-a stabilit la Paris la 12 ani. I s-a refuzat înscrierea la Conservator, tot aşa cum lui Paul Cézanne i s-a refuzat înscrierea la École des Beaux-Arts, deşi amândoi aveau geniu, unul în muzică, altul în pictură. Geniul lui Liszt se manifestă în toate felurile de compoziţie, ca şi în dirijorat. E şi unul din marii virtuozi, concurându-l pe Paganini. Se învârteşte în cercurile intelectuale cele mai diverse ale Franţei, legând prietenii cu Hugo, Lamartine, Sand, Berlioz sau Chopin. E generos, se bate pentru cariera altora, a lui Wagner, de exemplu, care îi va deveni ginere, e, cu aceeaşi vigoare, detestat, pentru motivele sau pseudomotivele pentru care se detestă unii pe alţii artiştii, de către Brahms sau Clara Schumann. Îi plac femeile, pe care le „răpeşte” de obicei, cum a răpit-o Anton Pann pe călugăriţa Anica, doar că nici Marie d’Agoult şi, cu atât mai puţin, prinţesa Carolyne von Sayn- Wittgenstein nu seamănă cu nişte călugăriţe, ba chiar aceasta din urmă se va dovedi fatală. Liszt va îmbrăca el însuşi rasa, după ce se va refugia la Roma împreună cu ea şi, deşi nu se va cuminţi, va compune tot mai prost şi va muri pe neaşteptate în plin Festival Wagner de la Bayreuth.


Morţi la 27 de ani

Moartea cântăreţei de soul Amy Winehouse la 27 de ani, „bad girl” incurabilă a Marii Britanii, în urma unei overdose, după toate probabilităţile, a dat unor hebdomadare de dincolo şi de dincoace de Canalul Mânecii ideea unui bilanţ: care au fost cântăreţii care i-au împărtăşit soarta şi la aceeaşi vârstă incredibilă. Ei sunt nu mai puţin de cinci. Iar cauzele sunt cam aceleaşi. Brian Jones, fondatorul formaţiei Rolling Stones, a murit asasinat în piscina casei sale. Asasinul era un lucrător, probabil un fan, ca şi cel care l-a împuşcat pe Lennon. Jimi Hendrix, ghitaristul rock şi liderul, după Woodstock, al generaţiei beat, a murit în somn, înecat în propria vomă, la fel ca un cunoscut romancier român, probabil în urma unei come etilice. Janis Joplin e considerată cea mai mare cântăreaţă albă de blues. A murit într-un hotel din Los Angeles din cauza unei overdose de heroină. Jim Morrison şi-a găsit sfârşitul tot din cauza heroinei în toaletele unui club parizian. În fine, Kurt Cobain, purtătorul de cuvânt al generaţiei sale, al cărei imn, „Smells Like Teen Spirit” l-a compus, a fost şi el, se pare, asasinat la 27 de ani.


Peştele cel mare al editorului

Când Gallimard a primit un premiu la Festivalul de la Neptun, cu patru ani în urmă, directorul administrativ al celebrei edituri le-a spus organizatorilor români că există două condiţii pentru a reuşi să obţii contracte de publicare: una este să ai suficienţi bani pentru avansuri (care merg, în cazul unor autori americani traduşi în Franţa, acesta a fost exemplul oferit, de la 30.000 la 100.000 de dolari); a doua, să înnozi relaţii personale cu autorii sau agenţii lor. Olivier Cohen este un editor de raftul al doilea în Franţa. Casa lui de editură datează din 1991 şi a tipărit în totul până azi 650 de titluri, dintre care câteva extrem de valoroase şi care s-au bucurat de succes, majoritatea datorate unor romancieri americani. Cu ocazia aniversării, Cohen a acordat hebdomadarului „L’Express” un interviu în care relatează felul în care şi-a început aventura editorială şi dificultăţile de pe parcursul activităţii sale. Iniţial, a fost necunoaşterea pieţei şi a oamenilor cu care trebuia să lucreze. Avea o minimă experienţă, înainte de a deveni patron, dar juca aşazicând la orb. Şi profita de întâmplare. O ploaie torenţială l-a silit să se refugieze într-o librărie newyorkeză şi să răsfoiască un volum de nuvele al unui scriitor niciodată tradus până atunci în Franţa, Raymond Carver. I-a telefonat agentului lui Carver, o femeie, considerată un super-star în meserie, şi i-a cerut o întrevedere. A obţinut promisiunea de a i se solicita acordul romancierului. După câteva săptămâni, acordul a venit: alegeţi ce carte doriţi şi... vom vedea. Succesul traducerii a avut drept urmare o relaţie de prietenie cu Carver, care i l-a prezentat pe Cohen lui Richard Ford, cu prilejul unei partide de pescuit, la care editorul novice în materie a prins un somon de 40 de kilograme. Luat prin surprindere de forţa cu care somonul l-a tras în faţă, Cohen a fost salvat de la un posibil înec în largul Portului Angeles de promptitudinea cu care Ford l-a apucat în braţe. „Cutuma, i-a spus imediat Ford, mă opreşte să vă ajut să scoateţi peştele din apă, nu şi să vă scap de înec”. Toate cărţile lui Ford vor fi tipărite în Franţa de Casa Olivier.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara