Citiţi pagina 111!
O anchetă din toamna trecută a
revistei „L’Obs” este consacrată
premiilor literare din Franţa, ţara
cu cele mai numeroase şi diverse
asemenea recompense din întreaga
lume. După unele aprecieri, ar fi
decernate anual 1500 de premii. Ce
e drept, în 1982, Roger Peyrefite
recenza 2000. Premii pentru toate
gusturile, bune sau mai puţin bune,
în general, pline de umor şi de cordialitate,
chiar şi dacă unele sunt create dintr-
un fel de spirit de revanşă faţă, mai
ales, de marile premii, precum Goncourt.
Vom reveni imediat la un astfel de
premiu, specia creată spre a se opune
celui care poartă de mai bine de un
secol şi jumătate numele celor doi
fraţi scriitori. Trebuie spus că opoziţia
cu pricina nu rezultă decât rareori din
sentimente de ostilitate ori de frustrare.
Nu comparaţi situaţia din Republica
Literelor cu aceea de la noi! Să nu
vă închipuiţi că există scriitori francezi
care reacţionează batjocoritor, în
cel mai bun caz, la aflarea decernării
unui premiu unuia sau altuia din
confraţii lor, indiferent de valoarea
acestora sau de autoritatea juriilor.
Franţa numără de câteva ori mai mulţi
scriitori decât România, dar, din fericire
pentru ea, nici unul de teapa (nu e
nevoie să ne fie iertat cuvântul) eternilor
frustraţi Komartin, Agopian, Cernat,
Vancu şi alţii, care săriră deunăzi
înarmaţi cu ironii stupide la gâtul
laureatului Premiului Naţional de
Poezie „Mihai Eminescu” de la Botoşani
din 15 ianuarie, poetul şi criticul
Gheorghe Grigurcu. În Franţa, lucrurile
se petrec cu haz, fie şi de necaz,
publicitatea e de obicei amuzantă,
laureaţii se respectă reciproc, iar juraţii
nu sunt niciodată ţinta loviturilor sub
centură. Revenind la unul din aceste
premii Anti-Goncourt şi anume acela
care se acordă, de câţiva ani, pe 1 octombrie,
celei mai expresive pagini
111 dintr-un roman, indiferent de
valoarea romanului. În tabelul stabilit
de revista franceză, premiul cu pricina
figurează drept „cel mai absurd”. Scrie
„L’Obs”: „Mândru de ceea ce-l diferen-
ţiază, juriul revendică, omagiu Rinocerilor
lui Ionesco, dreptul la absurditate.
Nu e deloc uimitor că acela care îl
acordă este Cédric Villani (medalia
Fields 2010), cel mai iconoclast matematician
francez. În faţa unui parter
de curioşi şi de farsori, omul de ştiinţă
uzează de analiza matematică: în bază
12, spune el, numărul 111 se scrie 9-
3, formula bombelor. Gluma se îngroaşă
de râs sănătos, când aflăm în ce constă
concurenţa dintre premii în Franţa: a
luat naştere premiul pentru cea mai
valoroasă pagină 112, dar cu condiţia
ca romanul din care face parte să fie
el însuşi valoros. À bon entendeur
salut!
Sfârşitul pesimismului în istorie?
Numirea lui Patrick Boucheron
la conducerea faimosului Collège
de France coincide cu acceptarea
tot mai generală a unei schimbări
de paradigmă în studiul istoriei.
Boucheron este specialist în istoria
Italiei dintre secolele XIII-XVI şi are,
la 50 de ani, o reputaţie bine stabilită
ca reformator al ideii înseşi de istorie
şi, lucru oarecum neaşteptat, şi o
enormă popularitate în afara domeniului
strict de interes. El pledează de ani
buni în favoarea ideii că istoria nu
trebuie să parieze în continuare pe
acel pesimism care o caracterizează
de câteva decenii. Istoria trebuie
să gândească pozitiv şi să ofere soluţii
practice şi reconfort moral. Boucheron
este şi un bun scriitor. Romanul său
Leonardo şi Macchiaveli relatează
o întâlnire imaginară între Leonardo
da Vinci şi autorul Principelui. Boucheron
este şi autor al unui comentariu
mustind de erudiţie pe tema frescei
„Bună guvernare” pictată de Lorenzetti
în 1338, aflată în prezent în Palazzo
Pubblico din Siena. Fresca este inspirată
de criza politică a cetăţii toscane în
pragul jumătăţii secolului XIV, o criză,
se pare, foarte asemănătoare cu aceea
din Europa actuală: teama de reacţii
imprevizibile ale popoarelor, reclamarea
unor puteri sporite pentru guvernanţi,
necesitatea ştergerii de către bănci
a datoriilor ş.a. Şi încă ceva: Boucheron
a publicat mai multe studii având ca
obiect ceea ce s-ar putea numi istoria
globală, a epocii şi a ţării în care este
specialist, cu alte cuvinte, conectând
evenimente de tot felul, începând cu
fenomene meteorologice şi sfârşind
cu dificultăţi financiare, indiferent
de locul de pe planetă unde s-au
petrecut.
