Un muzeu al credinţei islamice la Mecca
Societatea „Mossessian Architecture”,
creată la Londra în 2005 de
către arhitectul francez de origine
armeană Michel Mossissian, a
câştigat concursul pentru conceperea
clădirii Muzeului dedicat credinţei
islamice de la Mecca, în Arabia Saudită.
Muzeul de la Mecca se va construi
pe un teren aflat la o distanţă de 7 km
de Marea Moschee, unde se află Kaaba,
cel mai sfânt loc al lumii musulmane.
Construcţia va cuprinde un spaţiugalerie
de 5.600 mp, care va adăposti
expoziţii legate de practica Islamului
şi a vieţii lui Mahomed. Ea va mai
cuprinde un hol de primire, un auditorium,
o bibliotecă, un spaţiu de învăţă
mânt, o grădină pe acoperiş şi un
restaurant.
„Noul muzeu va oferi o prezentare
şi o reflectare a credinţei unui milion
de musulmani care vizitează Mecca,
venind din lumea întreagă, care până
în prezent nu avea nicio instituţie
culturală de acest fel, pentru diversificarea
vizitării celui mai sfânt dintre
oraşele musulmane”, se poate citi într-
o declaraţie dată publicităţii de către
societatea constructoare.
Firma lui Mossissian a făcut echipă
cu studioul de arhitectură pentru
expoziţii al Adelinei Rispal din Paris,
angajându-se în concursul pentru
proiectul muzeului. Tandemul a
fost declarat câştigător.
Adeline Rispal a conceput un spaţiu
vid în centrul structurii, pentru a
reprezenta un „minaret virtual”, pe
care vizitatorii vor urca, parcurgând
expoziţiile.
Societatea „Mossissian Arhitecture”
a realizat noua structură, concepând
o rampă continuă pentru urcare în
acest spaţiu, cu o spirală paralelă
pentru coborâre.
„Deopotrivă circulară (asemenea
sferei cereşti) şi în urcare (ca într-o
călătorie spirituală), spaţiul central,
reprezentând un minaret, cheamă
comunitatea musulmană să depăşească
valorile terestre prin intermediul
credinţei lor, urmărind căutarea către
recunoaşterea infinitului”, se mai
explică în declaraţie.
În timpul urcării în spaţiu, de o
parte şi de cealaltă a rampei, vor fi
prezentate expoziţii şi proiecţii de
filme.
În vârf, vizitatorii vor putea să
acceadă într-o grădină climatizată,
concepută pentru a fi folosită chiar în
timpul căldurilor extreme din verile
Arabiei Saudite.
Scara în spirală inferioară, care
permite coborârea, va purta inscripţia
celor 99 de nume ale lui Allah, vizibile
de pe un spaţiu al galeriei de la parter.
Peretele exterior al muzeului va
cuprinde câte o piatră provenită din
fiecare ţară a lumii în care Islamul
este o practică curentă. În interior
se va folosi piatra Hidjazului din munţii
învecinaţi Meccăi.
Mai aflăm că „în interior, roca va
fi folosită pentru a crea firide şi socluri,
cu care vizitatorii se vor întâlni în
timpul urcării rampei. Acolo vor fi
adăpostite prezentările care redau
istoria vieţii Profetului şi vor îmbogăţi
înţelegerea Islamului”. (Madeleine
Karacaşian)
Artă în locul ruinelor
Acum 71 de ani, în noaptea de 13
spre 14 februarie, aviaţia angloamericană
a început un bombardament
de trei zile ce avea
să intre în anale ca simbol al cruzimii
gratuite. Oraşul Dresda, lipsit de
apărare antiaeriană şi găzduind
refugiaţi germani din ţările esteuropene,
a fost o ţintă menită a
demoraliza populaţia. Peste 90% din
centrul oraşului a fost distrus, peste
80 de mii de locuinţe au fost spulberate.
În urma raidurilor, au dispărut 30 de
bănci, 670 magazine, 30 hoteluri, 60
clădiri administrative, 3 teatre, 19
cinematografe, 10 biserici, 19 spitale,
40 şcoli, 5 consulate. Cît despre
numărul morţilor din populaţia civilă,
cifrele variază: istoricii germani
vorbesc de 300 000 de victime, cei
englezi de 100 000. Biserica Frauenkirche,
emblemă a goticului saxon, a dispărut,
iar din Residenzschloss, aflat în
complexul arhitectural Zwinger, nau
mai rămas decît structurile de
rezistenţă. Cîtă vreme RDG s-a aflat
sub influenţă rusă, în centrul Dresdei
s-au ridicat edificii hidoase după
model comunist, încercările nemţilor
de a reface centrul vechi lovinduse
de un refuz ferm. Dar după
unire semnele reabilitării au apărut
cu repeziciune. Astăzi Frauenkirche
tronează intactă în Neumarkt (Piaţa
nouă), de parcă acolo s-ar fi aflat
mereu, iar Zwinger-ul a fost refăcut
cu migală la scara iniţială. Anul acesta
nemţii vor inaugura încă şapte galerii
în Residenzschloss (Palatul regilor
saxoni) din Zwinger. Cele şapte galerii,
reunite sub titlul „Weltsicht und
Wissen um 1600” (Viziune asupra
lumii şi ştiinţă în jurul anului 1600),
vor cuprinde expoziţii de arme
medievale, numismatică, stampe,
fotografii, pictură, ştiinţă renascentistă.
Iată ce înseamnă să ai spirit conservator.
Cartea, „duşmanul poporului“
Cei care sperau că „Primăvara
arabă” va transforma ţările arabe
în democraţii occidentale au
suficient de multe motive să
regrete entuziasmul factice din urmă
cu câţiva ani. Nu numai că nu s-a
instalat nici un fel de democraţie, dar
toate ţările cuprinse de febra „revoluţiilor”
fie s-au transformat în teren de luptă
între diferite facţiuni mai mult sau
mai puţin islamiste (Libia, Siria,
Yemen), fie au recurs la dictaturi,
spre a contracara alunecarea către
fundamentalismul islamic (Egipt,
Bahrein). Islamizarea şi radicalizarea
societăţii arabe este, însă, evidentă
şi trădează eşecul modernizării începute
după decolonizare.
O dovadă recentă în acest sens
o constituie scandalul iscat la Târgul
de Carte de la Cairo de publicarea în
limba arabă a cărţii Nopţi arăbeşti.
com, aparţinându-i publicistului
israelian Jacky Hugi, unul dintre cei
mai competenţi specialişti din Israel
în materie de studii arabe.
Cartea lui Hugi este o analiză a
societăţii egiptene de azi, în special
la nivel social şi politic. Fără să fie
anti-arabă (dimpotrivă, autorul este
un specialist eminent şi un promotor
al valorilor Egiptului în Israel), cartea
a stârnit, după traducerea ei cu ocazia
Târgului de Carte de la Cairo, de anul
acesta, un imens scandal. Mohamed
al-Masoud, membru al Parlamentului
egiptean, a cerut oficial Ministerului
Culturii să analizeze... conţinutul
cărţii şi a condamnat prezenţa ei între
cărţile expuse la târg. „Prezenţa cărţii
israeliene constituie o normalizare
a relaţiilor cu inamicul sionist (?!)”,
a declarat apilpisitul deputat, ales
democratic (!), ca urmare a „Primăverii
arabe”. El a mai cerut – conform
cotidianului israelian „Yedioth
Aharonoth” (ediţia electronică din 6
februarie a.c.) – ca toţi cei responsabili
de prezenţa cărţii la târg să fie
traşi la răspundere. Aceasta, în Egipt,
una dintre puţinele ţări arabe care
întreţin relaţii diplomatice normale
cu Israelul...
Cartea rămâne, iată, un perpetuu
duşman al tuturor celor care mizează
pe ignoranţă spre a se menţine la
putere. Iar cine crede că alegerile
libere reprezintă soluţia automată
a tuturor problemelor, se îmbată
cu apă rece. E nevoie de educaţie, de
timp şi de... carte, pentru ca democraţia
să devină o realitate.
Un festival al culturii cărţii
Deşi nu face parte din Uniunea
Europeană, Serbia e un stat european.
Creativitatea oamenilor
de cultură sârbi – dintre care
unii, ca Emir Kusturica sau Goran
Bregovic, sunt vedete internaţionale
– rămâne remarcabilă, în pofida
diminuării resurselor, iar unele dintre
instituţiile culturii sârbe, cum ar fi
Târgul de Carte de la Belgrad, sunt
adevărate modele europene în materie,
mai ales pentru ţările vecine.
O nouă iniţiativă atestă faptul
că în Serbia există o reală cultură a
cărţii. La Centrul Cultural din Belgrad
se va organiza, între 29-28 februarie,
un foarte interesant Festival al Cărţii.
Manifestarea (care nu se confundă
cu un târg de carte) va reuni circa 30
de edituri din Serbia, cunoscute pentru
calitatea selecţiei
lor editoriale,
cu accentul pe
titluri de valoare,
din bibliografia
internaţională,
cu precădere în
d o m e n i i l e
ştiinţelor sociale,
umaniste şi economice.
Scopul festivalului
(care,
după cum declară
organizatorii,
se va
ţine anual) este
de a promova
calitatea în actul editorial, titlurile
de valoare şi perspectivele
multidisciplinare, considerate fundamentale
pentru progresul culturii
şi al societăţii. Manifestarea nu va
favoriza elementul comercial şi editurile,
cum fac târgurile, ci cartea şi
însemnătatea ei culturală.
În cadrul Festivalului Cărţii vor fi
organizate şi două paneluri de discuţii:
Secretele intrării în bibliotecă, destinat
analizării circuitului complex prin
care cărţile ajung în bibliotecile publice,
şi Educaţia tranziţiei.
Un juriu profesionist va premia
trei cărţi expuse în cadrul festivalului,
alese pe criteriile contribuţiei ştiinţifice
la progresul editologiei, al inovaţiei
şi, respectiv, al utilităţii sociale.
