Simpozionul astfel intitulat, din 8-9 octombrie a.c. ţinut la
Universitatea din Padova, apoi în Sala Marian Papahagi, din
„Casa română/Iorga”, excelent organizat de ICR din Venezia,
condus de tînărul istoric Rudolf Dinu, de Asociaţia Italiană
a Româniştilor (A.I.R,) şi de Departamentul de Studii Lingvistice
şi Literare al Universităţii padovane a debutat cum nu se putea
mai bine cu conferinţa Romanian’s Role in the First World War
a binecunoscutului istoric american Keith Hitchnis. Cu o zi mai
înainte, în sediul aceluiaşi Institut Român a avut loc, printr-o
atentă planificare, lansarea consistentului volum al acestuia
Romania, storia e cultura, tradus de Piero Budinich, cu o postfaţă
de Alberto Basciani pentru Editura Beit. Competenta prezentare
a cărţii a fost făcută de Profesorul Marco Dogo de la Universitatea
din Trieste, care, prin întrebările adresate, a dat naştere unor
discuţii cu miez.
Literatura mărturiilor din Marele Război, de o mare întindere,
cum a arătat documentat Marco Mondini de la Institutul de Istorie
Italo-Germanică din Trento, atrage atenţia şi prin varietatea
concretizărilor ei. Este vorba de documente orale şi scrise, cu
precădere scrisori şi cărţi poştale, precum cele ale transilvănenilor,
prezentate de Nicolae Constantinescu, ale soldaţilor de pe frontul
francez, italian şi român, comentate de Lorenzo Renzi, ale
combatanţilor noştri, cu reverberaţii dincolo de front, semnalate
de Ion Bulei, ale celor păstrate în fondurile AIEF, spoliate de Laura
Jiga Iliescu, sau din culegerea în proză şi versuri a filologului,
cenzor militar de ocazie, Mihai Costăchescu, scoase la lumină
de Dan Octavian Cepraga. Li se adaugă corespondenţa unor
celebrităţi, precum cea a lui Tristan Tzara cu futuriştii antimarinettieni,
pe de o parte, cu Apollinaire, pe de alta, adnotată de Emilia David;
dar şi imponentul corpus de memorii, între care cele ale lui Sextil
Puşcariu examinate, separat, de Mihai Nicoară şi de Ion Simuţ.
Coincidenţele şi/sau disonanţele din proza parţial autoreferenţială
– amintiri ori însemnări diaristice –, datorată unor autori diferiţi,
au reţinut de asemenea atenţia: C.E. Gadda vs. Ardengo
Soffici, depistate de Oana Boşca-Mălin, acelaşi Gadda vs. G.
Topîrceanu, semnalate de subsemnata.
Tabloul a fost completat aducându-se în discuţie mărturiile
unor străini prezenţi pe meleagurile noastre în anii războiului.
Au făcut-o Aurora Firţa, referindu-se la mai puţin cunoscutul
Guelfo Civinini, şi Constantin Ardeleanu, oprindu-se asupra unei
părţi din memorialistica britanică.
În schimb, Roberto Scagno s-a concentrat pe chestiunea
patriotismului şi etnonaţionalismului în literatura şi amintirile
românilor accentuată de Primul Război Mondial, în timp ce Adrian
Niculescu a reluat întrebarea privind folosul crâncenei conflagraţii.
De la texte beletristice au pornit Florica Ciodaru Couriol (în
speţă, versurile în bătaia gloanţelor de Camil Petrescu), Jean
Louis Couriol, plasând în context european nuvela Iţic Strul
dezertor şi Alexandra Vrânceanu, comparînd textele Hortensiei
Papadat-Bengescu cu ale contemporanelor Ada Negri şi
Matilde Serao. Istoricul Gheorghe Negustor a pus în oglindă
literatura consacrată subiectului în Transilvania şi în Regat.
În perspectivă diacronică, sistematizînd, Toader Nicoară a
urmărit parabola percepţiei morţii de la începutul pînă la sfîrşitul
luptelor. Semnificaţiile divergente şi mesajele subliminale ale
monumentelor închinate luptătorilor au fost dezvăluite de Andi
Mihalache, în vreme ce Marinella Lorinczi s-a restrîns la exemple.
Ca un inspirat corolar s-a plasat poezia pacifistă a lui
Tristan Tzara, Cântec de război, citită în română şi în reuşita-i
transpunere în italiană de Bruno Mazzoni, aşa cum figurează,
alături de versurile altor 52 de autori, în volumul, cu textele în
original şi în italiană, La guerra d’Europa 1914-1918 raccontata
dai poeti, nottetempo, 2015.
La ţinuta academică a simpozionului au contribuit substanţial,
alături de specialiştii consacraţi, tinerii noştri istorici şi literaţi,
îmbucurătoarea surpriză a evenimentului.
