La sfârșitul anului 2016 am tradus și publicat la Editura Humanitas volumulJurnal de război. Misiune în România (nov.1916 – apr.1918) de Marcel Fontaine, apărut în cadrul publicațiilor dedicate de editură împlinirii a 100 de ani de la sosirea în România a Misiunii Militare Berthelot, a intrării noastre în Primul Război Mondial și, implicit, a Centenarului Marii Uniri.
Lansarea cărții a avut loc în prezența Dlui Alain Legoux, prim avocat al Curții de Casație din Franța și executorul testamentar al autorului, care-mi încredințase manuscrisul în 2014 la Paris. După lansare, Dl.Legoux a donat Ed. Humanitas manuscrisul original, câteva sute de fotografii făcute de autor pe front, precum și decorațiile primite de acesta (printre care Legiunea de Onoare, Crucea de Război a Franței și Crucea de Război a României); la rândul ei, Humanitas le-a donat Muzeului Național Militar, care a organizat și o expoziție cu fotografiile respective.
Cartea a fost prezentată în România literară de către Prof.Mihai Zamfir (nr.8/2017).
De reținut este că Marcel Fontaine, îndrăgostit de România, a revenit în 1919 în țară, de astă dată cu Misiunea Universitară Franceză, funcționând timp de 39 de ani mai întâi ca profesor de franceză în mai multe licee românești și, în final, la Institutul Francez din București ca director de studii și, apoi, ca director al cursurilor publice destinate elevilor români.
În 1948, după izgonirea Regelui și instalarea regimului comunist, Institutul Francez a fost închis – odată cu celelalte centre culturale occidentale – iar profesorii străini au fost expulzați din România. Ajuns la Paris, Marcel Fontaine înființează departamentul „România” la Radiodifuziunea Franceză, emițând zilnic știri și, duminica, editoriale în care dezvăluie cu vehemență transformările petrecute în țara noastră sub opresiunea sovietocomunistă. (Prof.Mihai Zamfir, deși era copil, își amintește și acum de aceste emisiuni!) Totodată, M.Fontaine ține numeroase conferințe pe aceleași teme și publică, în 1962, cartea R.P.R. contra culturii franceze. 15 ani de război. După pensionare se adresează regulat românilor de la microfonul Europei Libere, încetându-și activitatea odată cu decesul său, în 1970.
În numărul din aprilie 2017, revista „Historia” publică, sub semnătura lui Ciprian Stoleru, articolul „Jurnalul și fotografiile lui Marcel Fontaine donate României”, care se încheie cu următorul paragraf: „Fontaine a rămas în România până în 1948, când activitățile și cursurile lui au fost interzise, iar el a fost expulzat împreună cu ceilalți profesori francezi ai Misiunii. Se stinge din viață la 16 iulie 1970, la 82 de ani. Ceremonia funerară este oficiată la biserica română...” etc. etc.
Atât eu cât și Dl. Alain Legoux am fost șocați de modul cum, într-o revistă de popularizare a istoriei, și cu pretenții, este escamotată activitatea și lupta de 22 de ani pe care Marcel Fontaine a desfășurat-o pe acest al doilea „front de război”: postul de radio înființat chiar de el! La sfatul Dlui Legoux (care, repet, este un avocat notoriu în Franța), am adresat revistei „Historia”, la 5 mai a.c., rugămintea de a publica, în numărul viitor, următorul paragraf, în virtutea dreptului de rectificare reglementat prin lege atât în România cât și în Franța:
„Ajuns în Franța, în 1948, Marcel Fontaine continuă să-și facă datoria față de România, devenită a doua sa patrie. Iar datoria însemna pentru el, ca cetățean liber într-o țară liberă, să spună adevărul despre ce se petrecea în spatele Cortinei de Fier. A înființat așadar, la Radiodifuziunea Franceză, secția ROMÂNIA, pe care a condus-o între 1949 și 1956, până la pensionare, după care a început să activeze la microfonul Europei Libere. În același timp a ținut, la Paris, numeroase conferințe despre situația din România sub ocupația sovieto-comunistă și a publicat, în 1962, cartea Republica Populară Română contra culturii franceze. 15 ani de război.
Conform legislației în vigoare, „Historia” avea obligația să publice această rectificare, ceea ce nu s-a întâmplat nici în numărul din mai, nici în cel din iunie a.c.
Vă rog să aveți amabilitatea de a publica cele arătate mai sus, împreună cu paragraful pe care „Historia” ar fi avut obligația să-l dea publicității pentru restabilirea adevărului istoric.