E porecla dată marii romanciere americane, Joyce Carol Oates, născută în 1938, autoare a peste o sută de cărţi, într-un ritm de două-trei romane şi câteva volume de nuvele pe an. „Scrisul e la ea biologic. Aproape vital”, notează editorul ei francez. Un profesor american care a însoţit-o în Franţa, cu ocazia tipăririi unei serii de opere complete, a mărturisit că, pe drum, Oates a scris absolut tot timpul, în avion, în taxiul care a dus-o de la Princeton la aeroport şi în acela care a preluat-o de la Roissy ca s-o ducă la hotelul parizian. Aşa se explică şi faptul că romanele ei au peste 100 de pagini. Traducătoarea cărţilor ei în Franţa nu poate ţine pasul cu Oates. „De la o vreme, spune ea, nu mai fac altceva decât să-i traduc romanele şi nuvelele, ceea ce îmi ocupă tot timpul. Când am câte o nelămurire şi o întreb, îmi răspunde: dacă nu se înţelege, taie”. Oates n-are obiceiul să vorbească despre ea şi despre literatura ei. Invitată la o dezbatere pe tema inspiraţiei romancierului, ca şi alţi scriitori celebri, a vorbit despre Proust, Hawthorne, Joyce (irlandezul!) şi Melville, dar nici un cuvânt despre ce o inspiră.