Mă grăbeam să-ţi fiu înger de pază.
Să nu fugi, surîzîndu-mi ferit,
Prin tuneluri adînci de amiază
Către-amurgul căzut ca un zid

Între noi şi copacul din raiul
Tot mai plin de ciuperci şi de melci
Şi de şerpi lunecînd pe pospaiul
Scoarţei rupte a vechilor crengi,

Ce-aveau fluturi dospiţi lin la bază
Şi moi mlaştini cleioase-n lichid.
Mă grăbeam să-ţi fiu înger de pază;
Să nu fugi, surîzîndu-mi smerit...