Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Lupta cu amnezia de Alex. Ştefănescu


Au trecut mai bine de zece ani de când funcţionează Fundaţia Academia Civică, instituţie prea puţin susţinută de autorităţi, dar respectată de specialişti şi de opinia publică. La conducerea ei se află, încă de la înfiinţare, Ana Blandiana, o mare poetă şi, în acelaşi timp, o conştiinţă a societăţii româneşti. Alţi oameni de valoare, cunoscuţi pentru realizările lor profesionale şi curajul opiniei, o secondează ca vicepreşedinţi: Lucia Hossu Longin, Nicolae Noica, Romulus Rusan, Aurelian Trişcu. Postul de director executiv este deţinut de Gheorghe Arvunescu, iar cel de secretar ştiinţific de Ioana Boca. Din comitetul director, în afară de cei deja menţionaţi, mai fac parte Gheorghe Mihai Bârlea, Sorin Ilieşiu, Traian Orban, Marius Smighelschi. Această echipă de conducere, impresionantă prin profesionalismul şi prestigiul componenţilor ei, dar lipsită de mijloacele financiare necesare, a reuşit să-şi atragă colaboratori din rândul unor tineri intelectuali, dispuşi să muncească pe nimic sau aproape pe nimic pentru o operă de interes naţional (şi, după cum s-a constatat în ultimii ani, şi internaţional): identificarea, sistematizarea, interpretarea şi mai ales păstrarea informaţiilor legate de crimele comunismului. Am subliniat cuvântul păstrarea pentru că această activitate este în mod special importantă şi chiar eroică în condiţiile în care reţele de foşti activişti ai PCR şi lucrători ai Securităţii continuă să ducă o campanie de ştergere a memoriei colective, în complicitate cu numeroşi cetăţeni inocenţi, dar lipsiţi de sentimentul responsabilităţii, atraşi de confortul pe care îl asigură amnezia.

O mare realizare a fundaţiei o constituie Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet, inaugurat la 20 iunie 1997 şi considerat azi, nu numai în România, ci şi în străinătate, o operă ştiinţifică şi morală de pionierat în Europa de Est şi, în acelaşi timp, un model de conservare şi valorificare a trecutului pentru toate ţările care au cunoscut tragedia comunismului.

De altfel, în 1997, Parlamentul României a declarat Memorialul obiectiv de interes naţional, iar în 1998, cu prilejul unei întruniri organizate de Consiliul Europei la Delhi, aşezământul a fost clasat printre primele trei instituţii de conservare a istoriei recente din Europa, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia. Nu demult, la Weimar, în cadrul unei dezbateri pe tema Comunismul la muzeu, un grup de universitari germani, care a evaluat muzeele de acest gen din şase ţări ale Europei, a plasat pe locul întâi Memorialul de la Sighet, considerându-i remarcabile: obiectivitatea şi rigoarea (în plan ştiinţific) şi austeritatea şi bunul-gust (în plan artistic).

Memorialul de la Sighet are două unităţi componente: Muzeul propriu-zis şi Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului.

Muzeul (str. Corneliu Coposu nr. 4, Sighet), iniţial cu un caracter exclusiv expoziţional, a fost ulterior regândit şi reamanajat, astfel încât în prezent este alcătuit din 43 de săli definitive, care pot fi vizitate zilnic. Alte opt încăperi urmează să fie completate în anul 2005. În afară de exponatele cu valoare documentară şi istorică, în incinta lui se află lucrări de o remarcabilă valoare artistică: Spaţiu de reculegere şi Rugăciune de arh. Radu Mihăilescu, Convoiul sacrificaţilor de Aurel Vlad şi două sculpturi de Camilian Demetrescu.

Anual, muzeul este văzut de peste 35.000 de vizitatori, în perioadele de maximă solicitare atingându-se cifrele record de 400-700 de vizitatori zilnic.

De câţiva ani a început amenajarea, la marginea Sighetului, a altui spaţiu evocator, Cimitirul Săracilor, dedicat milioanelor de victime ale comunismului.

Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului (Piaţa Amzei nr. 13, Bucureşti) şi-a constituit treptat o bogată bază de date, care alimentează deopotrivă cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea Muzeului. Au fost realizate, fişate şi prelucrate cu ajutorul computerului 3.000 de ore de înregistrări de istorie orală. S-a strâns, totodată, o preţioasă colecţie de documente scrise, a căror cercetare va dura mulţi ani de acum încolo. S-au organizat 10 simpozioane (cu sute de participanţi fiecare) care au parcurs cronologic istoria României comuniste, 7 ediţii ale Şcolii de Vară, la care au participat mai mult de 500 de elevi din România şi Republica Moldova, ca şi alte aproape 40 de manifestări publice (seminarii, ateliere etc). De asemenea, s-au tipărit cărţi - 58 de titluri, ceea ce înseamnă deja o mică bibliotecă - grupate în şase colecţii şi însumând aproximativ 20.000 de pagini.

Centrul a colaborat până în prezent cu aproape 700 de istorici, sociologi, medici, scriitori, arhitecţi, ziarişti şi foşti deţinuţi politici. În anii imediat următori - şi anume 2005 şi 2006 - se va încheia un proiect de mare anvergură: recensământul populaţiei concentraţionare din România în anii 1945-1989 (bazat pe studiul istoric, sociologic şi statistic a 93.000 de cazuri de foşti deţinuţi politici).

Tot acest efort, făcut dintr-un sentiment al răspunderii faţă de societatea românească, cu mijloace materiale modeste şi cu spirit de sacrificiu, trebuie adus necontenit la cunoştinţa celor care conduc ţara, ca termen de comparaţie pentru propria lor contribuţie, jalnică, la cunoaşterea de către noile generaţii a tragicului episod comunist din istoria României. Totodată, el poate deveni un subiect de reflecţie pentru acei intelectuali care nu fac decât să se studieze cu încântare în oglindă, insensibili la ceea ce se întâmplă în jurul lor şi îndeosebi la ruşinoasa amnezie colectivă de care se lasă cuprinsă, ca sub influenţa unui narcotic, societatea românească.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara