Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Lumea bună de Rodica Zafiu




Sintagma lumea bună nu e usor de definit, printre altele si pentru că sensul ei variază în timp si în functie de contextul social în care se stabilesc criteriile evaluării. Ambiguitatea fundamentală e cea a adjectivului bun - iar calea cea mai sigură de lămurire a sensului rămîne analiza contextelor: cu atît mai necesară cu cît în acest caz dictionarele nu ne sînt de mare ajutor. Evident, în lexicografia perioadei comuniste terminologiei ierarhiilor sociale i se aplica un sever tratament ideologic. De fapt, sintagma lume bună nici nu e cuprinsă ca atare în dictionarele noastre generale, ci e presupusă de un sens al adjectivului, definit astfel încît să corespundă mai multor formule apropiate (familie bună, neam bun etc.). În Dictionarul limbii române moderne (DLRM, 1958), ultimul sens al adjectivului bun e prefatat de o explicatie ideologică: "(reflectînd conceptia claselor exploatatoare, despre familie, neam etc.) nobil, ales". În DEX (1975) paranteza dispare, rămînînd deci doar glosarea "nobil, ales". O evolutie asemănătoare se vede în tratarea sintagmelor om (sau femeie) de lume: în DLRM - "persoană din clasele exploatatoare, considerată în cadrul acestor clase ca distinsă, manierată etc."; în DEX: "persoană care are experienta vietii în societate, care cunoaste uzantele: persoană dornică de petreceri, exuberantă, veselă". Cuvîntul protipendadă este însă definit la fel în 1958 si 1975 - "marea boierime care se bucura, în orînduirea feudală, de privilegii speciale; vîrfurile clasei privilegiate din epoca burghezo-mosierească" - textul schimbîndu-se doar la a doua editie a DEX-ului, în 1996: "marea boierime, care se bucura, în evul mediu, de privilegii speciale; (prin extensie) elită socială".
Amestecul si tranzitiile istoriei românesti au făcut si mai ambiguu continutul terminologiei sociale: cu o ierarhie în permanentă schimbare, cu mereu alti noi îmbogătiti, cu noi repere - uzul a oscilat permanent între seriozitate si ironie. Folosirea actuală a sintagmei lumea bună - au mai remarcat-o si altii - e, cel putin în limbajul jurnalistic, destul de laxă, devenind uneori de-a dreptul socantă. Pe de o parte, se desemnează cu ajutorul ei orice elită a unei categorii - profesionale, sportive, artistice etc.: "nu peste multă vreme, în lumea bună a fotbalului românesc va apărea Dumitrescu II, nimeni altul decît fratele celebrului atacant stelist" ("Evenimentul zilei" = EZ 534, 1994, 7); "lumea bună a arbitrajului studiază la Cazinoul din Sinaia" ("România liberă" = RL 2094, 1997, 19). Cînd apare fără determinări limitative ("lumea bună a..."), sau cînd determinările sînt vagi, deschise, generale - sensul sintagmei e mai greu de definit: pentru că elita apare în genere ca formată din personaje populare, din vedete, aduse în atentia publicului de bogătia sau de succesul lor. Conotatiile trezite de acceptiile mai vechi ale terminologiei sociale pot intra astfel într-un contrast comic cu descrierea gesturilor si a obiceiurilor lumii noi: "Evenimentul... a reunit lume bună, vedete din televiziune, show-business si ziaristi" (EZ 1966, 1998, 2); "o nouă modă cucereste lumea bună a Bucurestiului: Cîntăreata L. S. îsi va face un tatuaj pe fund"; "moda tatuajelor face ravagii în protipendada bucuresteană" (EZ 664, 1994, 1); "Seara s-a încheiat cu un cocktail la ăBar Melodyă, unde toată lumea bună a fost invitată la mai mult decît un pahar de sampanie" (EZ 1974, 1998, 2); "cel mai rîvnit cartier al orasului, cunoscut pentru lumea bună care locuieste aici" (RL 2306, 1997, 10) etc. Pentru un anume gen de jurnalism, lumea bună s-ar putea defini, circular dar eficient, ca "totalitate a VIP-urilor": alt termen la modă pentru a desemna o categorie ambiguă dar specifică momentului. Ca si bun, adjectivul important ("Very important person") este un concept relativ, denumirea acoperind la noi în momentul actual politicieni, oameni de afaceri, dar si cîntăreti, rockeri, dansatoare de la bar, prezentatoare de modă etc. Cu tot dezavantajul său gramatical, despre care am mai vorbit - e încadrat ca neutru, desi desemnează persoane - termenul VIP e folosit intens: "un fel de cartier general al VIP-urilor" (RL 2083, 1997, 4); "Club de vară si pentru VIP-uri" ("Libertatea" = L 2157, 1997, 17); "Numeroase VIP-uri prezente la stadion" (L 2197, 1997, 13); "VIP-urile erau îmbrăcate mai mult în negru" (EZ 1966, 1998, 2). Riscă astfel să ajungă la o degradare semantică - pe care o semnalează deja unele folosiri ironice: "la mesele obisnuite, ale VIP-urilor de rînd" ("Academia Catavencu" 7, 1997, 3).