În luna aprilie a avut loc la Paris, la Universitatea Paris Ouest Nanterre la Défense primul Congres Mondial de Traductologie pe o temă pe cît de largă, pe atît de ambițioasă, „Traductologia: o disciplină autonomă”.
După cum anunța și apelul pentru comunicări, lansat cu mai bine de un an în urmă, Congresul Mondial de Traductologie, inițiat de către SoFT – Societatea Franceză de Traductologie, se desfășoară o dată la trei ani. El își propune ca obiectiv acela de a face bilanțul pentru cîmpul vast de cercetare numit Traductologie, în spațiul francofon, Translation Studies, în spațiul anglofon. (La noi, termenul care pare a se fi impus este traductologie, studiul traducerii.) De asemenea, un obiectiv important este definirea „în mod colegial și oficial” a principalelor orientări ale traductologiei prin prisma celor trei ramuri care o constituie – istoria, teoriile și practicile traducerii – pentru a-i afirma autonomia. Noi am adăuga aici și critica traducerilor, soră mai mică a criticii literare, hrănită și întărită deopotrivă de istoria și de practica traducerilor, cu o variabilă tentă teoretică.
Pentru această primă ediție a ceea ce familiar se numește deja CMT, inițiatorii – Florence Lautel-Ribstein, președintă a SoFT, împreună cu membrii SEPTET – Societatea de Studii ale Practicilor și Teoriilor Traducerii – și comitetul științific au imaginat șase axe de reflecție și cercetare, grupate fiecare în patru sesiuni (corespunzînd celor patru zile de desfășurare a congresului, ce au succedat zilei inaugurale, dedicată conferințelor plenare), sesiuni cuprinzînd fiecare cîte șase ateliere.
Iată, pe scurt, și prezentarea axelor. Prima, „generalistă”, vizează o radiografiere a traductologiei în lume, cu accentul pe ultimele cercetări în materie, pe centrele de cercetare și publicațiile științifice de profil, cu o privire asupra politicilor editoriale de promovare a traductologiei. A doua își propune un tur de orizont al istoriei traducerilor, atît sub aspectul conceptelor traductologice cît și sub acela al genurilor specifice, proprii textelor literare sau științifice. A treia axă are ca obiect abordările teoretice cele mai novatoare ale secolului al XXI-lea, diversitatea „teoremelor pentru traducere” și, desigur, transdisciplinaritatea. A patra axă federează metodologiile traducerii literare, cu accente puse de genetica textuală, pe intraductibilitate sau pe traducerea poetică, religioasă, filozofică etc. Ultimele două axe abordează, una, discipline mai noi și relația lor cu traductologia, ca terminologia, mai ales în domeniile economic, comercial, politic, al științelor umaniste precum și în cel mai recent al „juritraductologiei”, alta, revoluția digitală și, cum era și firesc, audiovizualul.
Prima zi, cea a conferințelor plenare, a dat ocazia unor personalități marcante din traductologie, de a-și spune punctul de vedere despre problematici deosebit de actuale, într-o aulă arhiplină, unde cei întîrziați căutau cu disperare un loc. Cum colocviul s-a desfășurat în Franța, ni s-a părut deosebit de inspirată prima comunicare care a deschis sesiunea lucrărilor, cea a comparatistului și istoricului traducerilor Jean-Yves Masson, centrată pe istoria traducerilor în momentul în care se pregătește apariția ultimului volum, referitor la secolul al XX-lea, din Istoria traducerilor în limba franceză. După cum știm, profesorul Masson, alături de mai experimentatul său coleg, comparatistul Yves Chevrel, prezent și el la congres, au inițiat cu aproape un deceniu în urmă un proiect esențial pentru orice cultură care se respectă, în cazul de față, istoria traducerilor în limba franceză, pentru a vedea tocmai cum anume traducerile au fasonat și îmbogățit limba, literatura și cultura primitoare. Jean-Yves Masson a vorbit așadar despre „cotitura istorică” în studiile despre traducere, despre necesara conștiință istorică a traductologiei, fără de care aceasta ar oferi o viziune mutilată asupra lucrurilor. Cu fină erudiție, profesorul de la Sorbonna a evocat idei ale traducătorilor din trecut, incredibil de actuale, ca o materie pasionantă, ce permite o anchetă la fel de captivantă ca și una polițistă, dar în care cercetătorul, istoricul traducerilor va avea nevoie, oricît de contradictorie ar părea alăturarea cuvintelor, de o „neutralitate binevoitoare” pentru a înțelege orice traducere în raport cu timpul care a produs-o și nu cu standardele contemporane. În acest sens, mă gîndesc la noi la ideile curajoase și lucide, poate nu destul de cunoscute, exprimate de Odobescu, care vorbea în 1874 în „Condițiunile unei bune traduceri” despre „folosul” și „îndemînarea” limbilor „nu încă de tot formate” de a se „mlădia, prin mijlocirea traducerilor” (p. 384). Și știm prea bine că o limbă vie este, sub un anumit aspect, în continuă formare, dacă e să luăm în considerare măcar neologismele și termenii de specialitate, care, adeseori, capătă o haină locală grație traducătorilor (ar merita evocați chiar în fugă traducătorii Amfilohie Hotinul la 1796, August Treboniu Laurian la 1840 pentru propunerile lor de terminologie științifică, respectiv, filozofică, actuale în mare parte).
Cum era și de așteptat, conferințele plenare din prima zi au abordat principalele axele ale CMT. Cea susținută de Lance Hewson, profesor la Universitatea din Geneva, responsabil, de altfel, de prima axa de cercetare, a fost centrată pe starea actuală a traductologiei și pe necesitatea de a descompune traductologia pentru a o recompune cu toate schimbările și noutățile intervenite în ultimul timp, pentru a distinge între ce este și ce nu este traducere. Tot asupra traductologiei a fost focalizată și comunicarea cercetătoarei canadiene, de la Universitatea din Ottawa, Annie Brisset, care a pus pe masa de disecție nu traductologia, ci traductologiile care se ignoră unele pe altele, cea de limba engleză cu o poziție dominantă, cea de limba franceză puțin tradusă sau citată în lumea anglofonă, dar înfloritoare și convingătoare, pentru a nu mai vorbi de traductologiile de altă limbă. Aș putea da aici exemplul reflecției despre traducere al Irinei Mavrodin, cu intuiții și formulări deosebit de moderne și actuale, temerare la vremea formulării lor, dar puțin cunoscute în lumea largă, în ciuda unor cronici, recenzii și interviuri publicate în Canada, Spania, Brazilia sau Franța. Cu toată această analiză a riscurilor de izolare a diverselor traductologii, tocmai Canada dă un exemplu contrar și pozitiv, publicînd orice revistă științifică (deci și de traductologie) în cel puțin două limbi – engleza și franceza – cu deschidere tot mai evidentă spre spaniolă. Și, lucru îmbucurător pentru noi, în revista canadiană de traductologie Meta, Irina Mavrodin a fost citată în mai multe rînduri…
Mult așteptată și deosebit de interesantă, ca întotdeauna, de altfel, a fost și conferința lui J. R. Ladmiral, despre „Traductologie: statut teoretic și interdisciplinaritate”, care a încercat să concilieze cu umor traductologia americană și cea franceză, prin recunoașterea celor doi părinți fondatori, G. Mounin și E. Nida, staruri incontestabile ale domeniului. El a pus în discuție și interdisciplinaritatea științei traducerii pe care o vede în triunghiul lingvistică – filozofie – psihologie. Din metaforă în metaforă, din paradox în paradox, autorul Teoremelor pentru traducere a vorbit, rînd pe rînd, despre resubiectivizarea traducerii, despre obnubilarea pe care o produce „traducerea cea bună”, o iluzie denunțată de către praxeologie, amintindu-le auditorilor săi că „cine traduce, o face fără plasă de protecție” și că există în traducere o etapă de salto mortale care trebuie asumată. Cît de mult contează filosofia ca model de hermeneutică pentru traductologie și traducere în viziunea lui Ladmiral s-a văzut și din conferința din ziua următoare în cadrul unui atelier evident neîncăpător pentru numerosul public interesat.
Dar terminînd privirea fugitivă asupra conferințelor plenare, să o pomenim pe cea a lui Cornelius Crowley de la Universitatea gazdă despre heteronomia aparentă a disciplinelor reunite de traductologie, cea a lui Loïc Dépecker, delegat pentru limba franceză și limbile Franței la Ministerul Culturii, despre Lingvistică, terminologie și traducere și cea a Nataliei Kubler de la Universitatea Paris 7-Diderot, despre lingvistica de corpus și traducere, după douăzeci de ani de mariaj.
Și cîteva cuvinte despre numeroasele ateliere care aprofundau teme aparent secundare dar la fel de pasionante ca și cele majore, cu o diversitate de abordări de către o multitudine de cercetători veniți din țări și orizonturi diferite, dar convinși de necesitatea și vitalitatea planetei traductologice. Aș pomeni doar cîteva: traducere și război, traducere și democrație, traducător în discursul globalizării, cotitura instituțională în istoria traducerilor, dialogul între traductologie și literatură comparată, imaginar-ul/-urile traducerii, dinamicile traductive în cîteva bloguri științifice, despre împrumuturile din chineză în franceză prin traduceri, traducere și cultureme, traducerea „intraductibilului”, traducerea textelor mistice creștine, traducerea textelor de edificare, traducerea textelor poetice de altădată. Și fiindcă veni vorba de planeta traductologică, enumerăm mare parte dintre țările din care au sosit cercetătorii la CMT-2017: Franța, Italia, Spania, Germania, Elveția, Belgia, Olanda, Suedia, Portugalia, Irlanda, Marea Britanie, Austria, România, Moldova, Bulgaria, Slovacia, Azerbaidjan, Rusia, Brazilia, Venezuela, Argentina, Mexic, Birmania, Vietnam, China, Japonia, Coreea, India, Canada, Statele Unite, Taiwan, Noua Zeelandă, Australia, Liban, Iordania, Israel, Turcia, Arabia Saudită, Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Camerun, Senegal, Africa de Sud, Ukraina. Cum ar spune Jean Delisle, reputatul traductolog canadian, „Națiunile Unite ale Traducerii”!
Și revenind la Universitatea posibilelor, organizarea primului Congres Mondial de Traductologie la Université Paris Nanterre și îndeplinirea misiunii de a impune recunoașterea traductologiei ca o disciplină autonomă, printr-o dezbatere cu adevărat internațională, dincolo de orice serendipitate sau zadigacitate, această deviză i se potrivește și îi dă un statut aparte de temeritate și de ospitalitate.