Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
“Locatie” de Rodica Zafiu

Intre anglicismele recente, unul cu deosebire frecvent pare a fi locatie : tipic calc semantic, in masura in care forma exista deja in limba, fiind cuprinsa in dictionarele noastre uzuale, dar si tipic caz de rapida preluare a unui element nou, a carui origine este totusi latina. In DEX, cuvintul ocupa un spatiu destul de mare, dar exclusiv ca termen de vocabular specializat, juridic: provenind din fr. location, lat. locatio,-onis, cu sensul - preluat din franceza - inchiriere ( si in sintagme precum taxa de locatie). Sensul din dictionare continua sa existe si in prezent ( se vorbeste inca de locatie de gestiune), dar e puternic concurat de semnificatiile mult mai generale aparute sub influenta termenului englez location: pozitie, plasare, situare, amplasament si chiar loc. De fapt, e foarte probabil ca englezismul sa fi aparut mai intii in contexte tehnice, specializate; din mii de ocurente in Internet ( numai pentru forma de nominativ singular nearticulat Google ofera 11.100 de atestari in texte romanesti), majoritatea apartin chiar terminologiei informatice: fie ca e vorba de plasare in sens strict tehnic ( Alegeti o locatie pentru salvarea fisierului «form.exe»; Locatia fisierelor registru arhivate), fie ca se actualizeaza sensul mai larg, de adresa, ca mod de identificare in retea; acesta din urma poate primi si determinari glumete: nickname: @bubu; varsta: 1 an; locatie: un computer pe undeva.
           
Daca lucrurile ar fi ramas in limitele acestor limbaje tehnice si ale jargoanelor corespondente, ar fi fost prea putin de comentat. Din pacate, poate tocmai pentru ca legatura etimologica e transparenta si locatie se integreaza usor, ca sens si ca forma, familiei lexicale a cuvintului loc ( local, localitate, localizare etc.), s-a produs o rapida extindere a folosirii sale in contexte non-tehnice, acolo unde sinonimele citate mai sus ( pozitie, plasare, situare etc.) existau deja. Iata cam care ar fi situatia actuala: in afara informaticii, locatie e foarte frecvent si in alte domenii mai mult sau mai putin specializate, in care provine din traduceri - in urbanistica, in comertul imobiliar, in turism - aceasta a fost de fapt locatia primului cartier rezidential de lux cunoscut drept Satul Francez, proiect dezvoltat de Bouygues intre 1991 si 1993 ( redimobiliare.ro); in acest moment, Popa’S este pe punctul de a gasi o locatie in centrul Timisoarei, in care sa edifice viitorul muzeu ( Evenimentul zilei = EZ, 4.06.2003); Din amintitul studiu s-a ales praful: locatia a fost schimbata dupa ce un al doilea studiu, intocmit de Pricewaterhouse Cooper, a stabilit ca Snagovul ar fi o locatie mai buna ( Adevarul, 2.07.2003). Daca in aceste cazuri ideea precisa de plasare este relevanta, deci se poate justifica, in altele e limpede ca avem in fata un simplu sinonim pentru loc: Acum Club S este cea mai populara locatie pentru cei ce cauta distractia ( clubs.go.ro); in zilele de 18 si 19 ale lunii iulie, Road Patrol MC din Timisoara cheama toti motociclistii in aceeasi locatie ca si anul precedent: poiana din Padurea Verde, linga barajul de la marginea Dumbravitei ( EZ 6.07. 2003). La raspindirea termenului contribuie si mania jurnalistica a cautarii de sinonime; astfel, in text putem gasi cuvintul spatiu nu exista un spatiu in care fanii Harry Potter sa incapa cu totii - , dar in titlu atrage atentia locatie: Nu exista o locatie in care sa incapa toti fanii ( EZ 8.06. 2003). Tehnicismul produce contraste stilistice: uneori poate voite, in maniera neglijentei colocvial-glumete ( pentru o fotografie: Locatie: La Gabi acasa), mai adesea suparatoare, stridente; sub titlul Doua locatii pentru aceeasi cupa se introduc, neasteptat, teme legendare: O alta locatie despre care se spune ca ar adaposti Sfintul Potir este Glastonbury, in sud-vestul Angliei, loc unde, potrivit traditiei locale, relicva a fost ingropata de Sf. Iosif din Arimateea ( EZ 18.06. 2003).
          
Un optimist indirjit ar putea sustine ca nu e nimic rau intr-o asemenea tendinta: in fond, locatie ramine, indiferent de filiera romanica sau neromanica pe care intra sau reintra in romana, un termen de origine latina; un imprumut mai recent impus azi de moda anglofila - inlocuieste astfel imprumuturi mai vechi aduse de moda francofila. Singurul lucru care tulbura logica acestor repetate innoiri este existenta conotatiilor stilistice, componenta evaluativa a termenilor. Deocamdata si cel putin pentru o vreme de acum inainte, locatie va avea conotatiile de tehnicism si anglicism pentru care, de altfel, este preferat de unii vorbitori ( si respins de altii). Folosirea sa e supusa judecatii de gust: termenul apare ca precis si modern ( pentru unii), dar ca inutil, snob, marcat de pretiozitate, iritant ( pentru altii). Marturisim ca ne plasam mai curind in a doua categorie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara