Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Limbajul autoprezentării de Rodica Zafiu

Recomandările practice privind redactarea unui Curriculum Vitae sînt destul de încurajatoare pentru profesorii de română: aceştia le-ar putea chiar folosi ca argumente pragmatice pentru stimularea învăţării, arătînd că în genere o competenţă e mai importantă decît o diplomă şi că deprinderea normelor limbii poate servi chiar şi la angajare. În ghidurile practice de redactare se precizează aproape întotdeauna că un CV trebuie redactat fără greşeli, într-o limbă cît mai îngrijită (,Redactarea trebuie să fie corectă atât din punct de vedere ortografic cât şi gramatical" - ubbcluj.ro/ studenti/ oportunitati-munca.htm). Se găsesc în presă sau pe internet şi mărturii asupra funcţionării reale şi a eficienţei acestor recomandări: într-un articol recent, sub titlul "Greşelile de ortografie sunt fatale", apare explicaţia: "O singură greşeală de ortografie şi chiar de exprimare este suficientă pentru ca CV-ul tău să fie dat deoparte. Poţi să ai şi zece facultăţi, degeaba ! şi o virgulă pusă aiurea te poate scoate din competiţia pentru interviu" (Evenimentul zilei - Joburi, 16.10.2006). Textul confirmă faptul că în societatea românească, în ciuda lamentaţiilor despre decădere şi degradare, folosirea corectă a limbajului, ca marcă a superiorităţii culturale, se bucură de prestigiu, creează diferenţe sociale şi aduce avantaje profesionale. Evident, recomandările sînt adesea departe de o realitate în care greşelile chiar ar descalifica intelectual; în multe cazuri, nici cei care judecă nu sînt tocmai experţi în materie.

Din mulţimea de CV-uri care se pot găsi în prezent - în consultare liberă - pe internet, multe sînt ale unor personalităţi publice, ale unor cercetători şi profesori, textele în cauză respectînd în cea mai mare măsură standardele exprimării. Altele sînt schematice, minimale, formalizate. Se găsesc însă şi exemple mai pitoreşti, din lectura cărora putem caracteriza CV-ul ca specie populară a limbajului administrativ-birocratic. Erorile - nu foarte frecvente - rămîn desigur foarte supărătoare, într-un text de autoprezentare. Nu voi indica, desigur, autorii din care am cules citatele de mai jos: de la enervante greşeli de ortografie ("peste 25 de comunicării la simpozioane, conferinţe şi congrese") la ticuri ale oralităţii semiculte ("Cursuri de perfecţionare postuniversitară ca şi cursant").

Se pare că există căutători de modele, foarte încrezători în reţete - "Doresc să primesc un model de cv Ťultima orăť" (myjob.ro) - dar deja pîndiţi de riscul erorilor de ortografie (,Doresc să îmi trimite-ţi un model de CV şi scrisoare de intenţie pentru un viitor job în domeniul sales / merchandising, marketing", ib.). Ghidurile de specialitate sînt mai bune sau mai rele. Unele recomandări pot fi de neînţeles, probabil din cauza unei traduceri superficiale şi incompetente: "Evită redactarea cronologică a valorilor pe care le oferi. Doar scrie-le" (1educat.ro/cariera/). Adesea "arta curriculumului" este tratată cu multă rigiditate, oferindu-se reguli magice şi uneori contradictorii: "înlocuiţi titlul Curriculum Vitae cu numele dumneavoastră scris cu un caracter de minimum 25 pentru a avea un impact cât mai mare" (ppromania.ro); verbele sînt fie respinse - "Poţi să incluzi 3-7 subpuncte, folosind substantive şi adjective (nu verbe de acţiune)" - fie recomandate (,începe fiecare punct din lista ta cu un verb" - 1educat.ro). Utilizatorii mai sînt sfătuiţi să elimine abrevierile, culorile, desenele (,Evitaţi stridenţele, elementele grafice inutile sau desenele" ib.), datele prea personale.

Explicaţiile şi modelele oferite, ca şi inventarul real de texte, indică existenţa unui jargon al domeniului, cu formule de genul "obiectivul de carieră", "sumarul calificărilor" - şi cu tendinţa de a impune distincţii şi tipologii impresionante: într-un model ştiinţific, capitolul Experienţă polivalentă este detaliat în nu mai puţin de 5 subtipuri: experienţă ştiinţifică / conceptuală / practică / de sinteză / adiţională. Textele cuprind adesea cea mai autentică limbă de lemn a prezentării profesionale, în care sensul e circular şi extrem de vag. Intenţiile se realizează inevitabil, aşa cum scopurile se ating, iar preocuparea e întotdeauna constantă: "Am lucrat în diferite tipuri de echipe, cu pregătiri socio-profesionale diferite, organizându-le în scopul îndeplinirii eficiente a obiectivelor de realizat"; "am reuşit să organizez echipe sinergice în scopul îndeplinirii obiectivelor propuse"; "Abilităţi de comunicare: comunic cu uşurinţă mesajele organizaţiei către publicul vizat de aceasta"; "am avut o preocupare constantă pentru creşterea calităţii" etc. Ca şi limbajul politic şi cel publicitar, stilul autoprezentării profesionale este în esenţă unul persuasiv, care riscă foarte uşor să alunece în superlativ, în vag, în tautologic.