Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Limba română în Internet de Rodica Zafiu



Am vorbit, cu cîtva timp în urmă, de unele trăsături lingvistice ale mesajelor trimise prin posta electronică. Un subiect de reflectie înrudit îl oferă, evident, Internet-ul: în acest caz, totusi, diversitatea tipurilor de texte e mult mai mare; în plus, multe dintre ele nu sînt scrise exclusiv în si pentru circulatia "electronică"; reviste apărute simultan în forma clasică, pe hîrtie (de pildă, chiar "România literară"!), cărti, bibliografii, acte, decizii - sînt doar depozitate în noua formă. Din punct de vedere lingvistic, mi se par interesante mai ales textele scrise special pentru paginile retelei electronice, caracterizate fie de încercările de a adapta o terminologie de specialitate engleză si deci internatională, fie, mai ales, de tentatia de a exprima în versiunile românesti o colocvialitate simpatică si glumeată. Inca o data, temerile legate de riscul ca inovatiile tehnice să producă o uniformitate plicticoasă par să nu se dovedească total întemeiate. E drept că pe de o parte comunicarea modernă se simplifică, se cliseizează, urmărind eficienta maximă; pe de altă parte, ea produce totusi insule de expresivitate, cu atît mai puternice cu cît sînt comprimate si reprimate de uzul dominant. Multi dintre românii stabiliti în străinătate, obligati să folosească în mod curent o altă limbă decît cea maternă, scriu scrisori amicale de o expresivitate populară si de o bogătie a nuantelor stilistice si a jocurilor de cuvinte mult mai puternică decît a celor care folosesc predominant româna în uzurile sale curente. Această plăcere a limbajului se vede si în Internet (în care, de altfel, se pot găsi amatoristice dar cu atît mai interesante mini-dictionare, mini-ghiduri de conversatie, culegeri de proverbe, de bancuri si mai ales de poezii). Fără a indica totdeauna sursele (adresele electronice pot deveni cam greoaie într-un text), vreau să reproduc în continuare cîteva din experientele lingvistice ale autorilor de pagini virtuale. Prima e bine cunoscuta limitare grafică în folosirea diacriticelor din alfabetul românesc - care poate deveni într-adevăr neplăcută mai ales în lectura textelor poetice. La limitele grafice se răspunde uneori, cînd e important ca termenul expresiv să nu treacă neobservat, cu transcrieri mai mult sau mai putin imitate si improvizate: "Sanatate la neamuri si apa la papushoi, oriunde ati fi!" (ib.); "Pupat Piatza Independentzei" (Romanian Links).In limbajul "de Internet" se manifesta desigur si dezavantajul previzibil al mixării, al amestecării de cuvinte românesti si englezesti, mai ales acolo unde echivalentul unei formule informatice nu e încă suficient fixat: "Nu uitati sa faceti 'reload' la pagina ca sa cititi cea mai recenta versiune"; "Se poate cauta aceasta poezie cu urmatorul 'search'". Un pas spre asimilare e făcut prin adaptarea glumeata a terminologiei de specialitate, prin derivarea cu sufixe vechi si populare sau prin combinarea cu termeni familiari, populari si chiar regionali: "o firmă care se respecta trebuie sa apara musai si în varianta interneticeasca"; "nu oricine este legat la o bucatica de server"; "cetitorul internetist", "Internelu", "postasul matale electronic" (Bomba). Un ultim exemplu: indicatia (însotită de un semn conventional) Home apare de obicei ca atare si în paginile "serioase" redactate în română; plăcerea jocului lingvistic o traduce însă uneori cu "Acasă", după cum "Home page" poate apărea în transcriere dezinvoltă ("Inapoi la versiunea 2.0. a houmpeigiului lui Cristi") sau poate fi ingenios substituit ("Inapoi la pagina muma" - Dan Iancu).