În ciuda caniculei, vara poate fi un anotimp cu apariţii remarcabile, dovadă volumul Als unser Deutsch erfunden wurde. Reise in die Lutherzeit (Cînd germana noastră a fost inventată. O călătorie în epoca lui Luther), publicat în luna iunie la Editura Galiani din Berlin. Cum tomul e o monografie romanţată a secolelor de mijloc din Sfîntul Imperiu Roman de Naţiune Germană, pe autor, Bruno Preisendörfer, nu l-a preocupat atît reformatorul Luther, cît mai degrabă epoca lui, un răstimp plin de violenţe şi bîntuit de epidemii, şi tocmai de aceea un răstimp stăpînit de o stare de spirit cu iz apocaliptic. Încredinţaţi că sfîrşitul lumii e aproape, oamenii nu puteau îndura declinul decît sperînd într-o transfigurare în plan religios. Transfigurarea avea să se numească Reforma protestantă, un eveniment cu repercusiuni atît de adînci în tiparul social al federaţiei de state, încît Luther poate fi considerat unul din întemeietorii etosului german modern. În plus, felul cum s-a priceput călugărul apostat să traducă Biblia, făcînd uz de o limbă pe cît de viguroasă pe atît de grobiană (dacă e s-o judecăm după criteriile actuale), o limbă brută, a cărui asprime a căpătat, graţie talentului lui Luther, neaşteptate accente estetice, felul acesta s-a impregnat atît de profund în stilul vernacular al generaţiilor următoare, încît Preisendörfer nu se sfieşte să-l numească pe monahul augustinian „părintele germanei culte”. Şi cum volumul nu se ocupă de subtilităţi teologice, ci de amănuntele vieţii cotidiene, de la chichiţe culinare pînă la detalii vestimentare, cititorul are sub ochi o panoramă sugestivă a secolelor XV-XVI din regiunile Frankenland şi Thüringen. Este perioada în care Götz von Berlichingen (cavalerul supranumit „Mînă de Fier”) declară război negustorilor din Nürnberg, cînd Albrecht Dürer îşi scrijeleşte gravurile şi cînd spiritul lui Hans Sachs urzeşte poezia Privighetoarea din Wittenberg, o pledoarie făţişă în favoarea Reformei.

Criticii au comparat volumul cu un tablou de Breugel, pînă într-atît de încărcat e de vestigii pitoreşti. Cît despre Luther, autorul îi face un portret demiurgic: posedat de o energie fără de care nu ar fi putut să provoace cutremurul dogmatic de la Wittenberg, Luther era irascibil, suspicios, izbucnind în neaşteptate crize de furie. Deşi ciufut, îşi adora soţia, Katharina von Bora, căreia îi admira în fiecare dimineaţă cosiţele cu aceeaşi desfătare cu care privea răsăritul Soarelui. Spre bătrîneţe, Luther avea să se îngraşe în chip dizgraţios, pierzîndu-şi harisma cu ajutorul căreia îi eliberase pe nemţi de hegemonia Romei. Bruno Preisendörfer nu e teolog, ci scriitor, dar a reuşit să scrie o carte în care concupiscenţa vieţii se împleteşte cu elevaţia nuanţelor doctrinare. Şi cum 2017 va fi „Anul Luther” – cînd se vor împlini cinci secole de la formularea celor 95 de teze despre păcat şi căinţă, al căror conţinut, punînd accentul pe sola gratia (mîntuirea atîrnă numai de graţia divină), a însemnat începutul rupturii de Biserica Catolică –, O călătorie în epoca lui Luther e o inspirată introducere la festivităţile de anul viitor.