Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica Limbii:
Lexicul de Rodica Zafiu

De normalitatea funcţionării unei culturi ţine şi existenţa unor lucrări de referinţă, a unor tratate şi cursuri universitare de prestigiu, cu zeci de reeditări, în variante actualizate, cuprinzînd informaţie ştiinţifică de ultimă oră. Lucrurile par să evolueze şi la noi în această direcţie (abandonînd modelul tradiţional al cărţilor citate, prezente în toate bibliografiile, dar de negăsit - altfel decît în biblioteci, în ediţii zdrenţuite, în copii multiplicate îngălbenite sau, la preţuri uriaşe, în anticariate). O recentă apariţie exemplară propune într-o nouă ipostază celebrul "LRC" din 1974 (Ion Coteanu, Angela Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporană. II, Vocabularul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975), reeditat după un deceniu (Ion Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrănceanu, Limba română contemporană. Vocabularul, ediţie revăzută şi adăugită, 1985), de atunci nelipsit, timp de 20 de ani, din bibliografiile şi programele de studiu filologice; a fost cursul universitar de lexicologie românească pentru zeci de generaţii de studenţi la Facultatea de Litere din Bucureşti şi o lucrare ştiinţifică extrem de citată. Ipostaza sa reînnoită este o carte surprinzătoare - Angela Bidu-Vrănceanu, Narcisa Forăscu, Limba română contemporană. Lexicul (Bucureşti, Humanitas Educaţional, 2005) - care reuşeşte să păstreze calităţile esenţiale ale vechiului volum, dar mai ales să îl modernizeze cu succes. Cele două autoare nu au nevoie de prezentări: sînt specialiste incontestabile în domeniu, au scris numeroase cărţi şi articole fundamentale de lexicologie. Volumul e marcat în primul rînd de stilul lor ştiinţific, caracterizat de rigoare, claritate, definire sistematică a conceptelor. Se realizează astfel, în spaţiul relativ redus al cărţii, o impresionantă concentrare de informaţie. Limbajul descrierii nu e arid; exemple numeroase îl fac şi mai accesibil cititorului. Cel puţin la fel de mare e meritul actualizării perspectivei teoretice şi al aducerii la zi a informaţiei. Capitolele au fost practic rescrise (toate preluările sînt semnalate scrupulos), s-au inserat paragrafe de examinare critică a bibliografiei recente, de rediscutare şi problematizare a conceptelor în contextul actual (sînt menţionate, de exemplu, criticile aduse între timp analizei semice, p. 32). Ca şi în alte lucrări ale autoarelor, un interes deosebit prezintă aplicarea analizei semice la critica dicţionarelor - şi în genere deprinderea de a deconstrui critic definiţia de dicţionar. Pentru formarea unor specialişti în domeniu, este esenţială stabilirea unor repere din bibliografia românească şi din cea străină; se realizează astfel un echilibru între aplicaţiile asupra limbii române şi teoria generală lexicografică, ilustrată de multe titluri recente (mai ales din şcoala franceză).

Sînt dezvoltate în carte capitolele teoretice generale, cele despre relaţiile semantice şi despre cîmpurile lexico-semantice; nu mai apar însă capitole despre formă - descrierea structurii fonetice a cuvîntului şi mai ales inventarierea procedeelor derivative. Această schimbare de accente şi de structură e pînă la urmă un mare avantaj, pentru că îi permite lucrării să se concentreze asupra sensului lexical, conferindu-i astfel mai multă unitate (în versiunea anterioară era mai vizibilă diferenţa de stil şi interese dintre autori). Punctele de rezistenţă sunt analiza semică, contextuală, contextual-stilistică a polisemiei; descrierea lexicală a tropilor (metafora şi metonimia) şi a raportului dintre denotaţie şi conotaţie; prezentarea surselor omonimiei şi a tipurilor de omonime (omonimia tolerabilă şi intolerabilă, totală şi parţială etc.); inventarierea unor efecte stilistice ale omonimiei şi ale paronimiei (jocuri de cuvinte, calambururi, ilustrate inclusiv prin exemple din Academia Caţavencu, p. 86), ca şi a efectelor sinonimiei şi antonimiei.

În versiunea veche era mai pronunţat aspectul tehnic, metodologic al disciplinei: lucru normal atîta vreme cît cartea reprezenta şi un manifest structuralist al epocii, exprimînd o dorinţă de inovaţie, de modificare a unui anume fel tradiţional de a descrie lexicul. Între timp, semantica lexicală structuralistă a devenit ea însăşi o tradiţie respectabilă, astfel încît greutatea demonstraţiei cade pe ideile fundamentale şi pe rezultatele obţinute, putîndu-se discuta detaşat despre atît despre posibilităţile cît şi despre limitele analizei semantice.

Studierea cîmpurilor lexico-semantice - care vizează printre altele şi "specificul semantic al limbilor" (p.146) - beneficiază de multiplicarea în timp a descrierilor particulare (multe datorate chiar autoarelor cărţii). Cîmpurilor exemplare, cel mai uşor de delimitat şi de comparat, păstrate ca modele de analiză - nume de rudenie, termeni cromatici, denumirile locuinţei, denumiri de instituţii - li se adaugă în această ediţie un eşantion de analize ale cîmpurilor abstracte - microcîmpuri din vocabularul afectivităţii (dragoste / ură, bucurie / tristeţe etc.). Pentru această zonă semantică (tocmai pentru că a fost neglijată) se manifestă un interes sporit în ultima vreme, ca în genere pentru aspectele emoţionale şi evaluative ale limbajului. Extinderea cercetării asupra lexicului afectiv e şi o dovadă concretă a capacităţii de adaptare a modelului teoretic.

Avînd toate avantajele care confereau atutoritate vechii versiuni, fiind deci sistematică, solidă, echilibrată, didactică în cel mai bun sens al cuvîntului, Limba română contemporană. Lexicul este în acelaşi timp o carte nouă, modernă, actuală.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara