Am participat la nenumărate. Fiecare dintre noi. La şcoală sau în particular. Lecţii de istorie, de matematică, de dans şi bune maniere, de franceză, de engleză. Şi cîte şi mai cîte. Dar, vorba aceea, cît trăieşte, omul învaţă. Orice şi de toate. Nu ştiu dacă şi esenţialul. Asta este o altă discuţie. În fine, mă grăbesc să ajung la ce vreau să vă povestesc. În mica vacanţă de sărbători am stat acasă. Şi am muncit de mi-au ieşit ochii din cap. M-am uitat, la un moment dat, în Dicţionarul explicativ al limbii române şi am constatat, cu plăcere intelectuală, că mai există cuvîntul odihnă, sensurile şi derivatele lui. E un lucru bun să mai faci apel, din cînd în cînd, la dicţionar şi la foloasele lui. Aşa încît, cu cîteva ceasuri înainte de noaptea „marcantă" de Revelion, cum a numit-o un crainic solemn, m-am gîndit să-mi însuşesc, teoretic şi practic, sensul termenului descoperit. Cu alte cuvinte, să mă odihnesc. Am dus copilul la mama, cu bagaje, cu haine, jucării şi m-am întors, calmă, acasă. M-am aşezat pe canapea, cu picioarele pe masă, hotărîtă să mă destrăbălez, să fac numai trăsnăi. Am deschis televizorul şi am început să butonez. Am constatat că şi alţii intenţionează cam tot asta. E drept, însă, că în văzul tuturor. Pe mine mă vede doar soacra şi oricum nu pare să o intereseze foarte tare. Stop. Pe un canal, o doamnă preţioasă ne vorbeşte preţios despre importanţa Revelionului şi, în consecinţă, despre toalete, machiaj, coafură. Minunat! Nu mai există nici un obstacol în calea fericirii mele. Iată persoana care pare să mă convingă să renunţ la pijama şi la agrafele din păr, chiar dacă îmi petrec marcanta noapte cu soţu' şi soacra. Îmi iau carneţelul şi pixul, gata pentru o lecţie consistentă, pe gratis (mamă soacră!). Nu mă concentrez fără de măsură la etapele privind podoaba capilară. E sofisticat şi n-am nici îndemînare, nici răbdare. Faţa trebuie însă să capete lumină, să şteargă expresia depresiilor, căderilor în mine, disperarea că începe încă un an poate la fel de prost sau mai, că viaţa trece pe lîngă mine şi-mi face, cinic, cu mîna. Îi rog de sănătate doamnei de pe micul ecran care vorbeşte non-stop, explicînd că, ascultîndu-i lecţia, nu poţi rata şansa să fii fericit. Foarte sigură pe domnia-sa ne spune că accentul trebuie să cadă pe ochi. „Normal", comentez eu, „ei sunt oglinda sufletului". „Ca să fii trendy, trebuie să îi pui în evidenţă cu eyeshadow şi, neapărat, cu eyeliner, un machiaj fancy şi nu complicat de realizat." Ameţesc uşor şi încerc să înţeleg ce vrea să ne comunice. Din context. Mă agit un pic, îmi cade un papuc, mă bag pe sub masă să-l recuperez."Pe obraz, după fondul de ten şi pudră, se aplică un blush, de preferinţă mai închis la culoare. Pe buze cu siguranţă, ceva glossy. Nici să nu vă gîndiţi altfel. Respectînd toate acestea o să aveţi glamour." N-am nici cea mai mică îndoială, da' n-am înţeles o iotă. Ce să mă fac, Doamne? Timpul trece cu iuţeală. Cine să mă desluşească şi pe mine? Mă duc la coaforul de la colţ. Aglomeraţie imposibilă. Peste bigudiuri şi cîini aşezaţi lîngă calorifer, cosmeticiana, drăguţă, îmi vorbeşte cam în aceiaşi termeni. Nu atît de cool ca doamna de la televizor şi îşi însoţeşte cuvintele de gesturi. Eyeliner este tuşul de ochi, glossul este ceva lucios care se dă peste ruj ca să fie buzele strălucitoare. Mă simt ca la şcoală. Profesoara predă ceva şi vreo trei meditatori te lămuresc. Pe bani grei. Pe mine nu mă costă nimic, însă. Mă întorc, mai dau cîteva telefoane şi, în cele din urmă, iau Dicţionarul englez-român. Caut, notez, refac enunţurile. Mare scofală. Nici măcar nu sînt termeni de specialitate. Cîte complexe şi pe mine. Îmi găsesc papucul şi stăpînirea. Gălăgia e în toi, sare dopul sticlei de şampanie, splendide focuri de artificii luminează cerul... E ora 12.00 noaptea! Pe la 1 şi jumătate, după un tur de telefoane şi tradiţionale felicitări mă aşez confortabil în baie. În faţa oglinzii, eu şi toate smacurile. După o oră sînt gata. Trendy şi glamour, adică la modă şi fermecătoare. Hai c-am început bine anul. Mă mai fîţîi puţin şi urmez lecţia pînă la capăt. „Să nu vă culcaţi niciodată machiată!" În trei minute a dispărut toată strălucirea. Mă culc liniştită. Cu dicţionarul la cap.
