In Europa, vara se face plajă pe malul mării şi iarna se visează, la gura sobei, la plaja de anul viitor sau se rememorează verile trecute. Distracţia plajei este sever restrînsă în timp - doar un scurt interval de bucurie, mereu periclitat de capriciile vremii. De multe ori, vîntul rece venit pe neaşteptate sau o săp­tă­mînă ploioasă sunt suficiente pentru a-i rata bietului vilegiaturist european micul său sezon la mare, sezon la care s-a gîndit timp de unsprezece luni şi pentru care a pus cu greu bani deoparte. în ultimii ani, poluarea greţoasă a ţărmurilor, ca şi clima tot mai brutală, ridică dubii constante asupra vacanţei la mare, frustrînd aşteptările unui an întreg. Există în Europa şi cîteva locuri privilegiate (Sicilia. Sardinia. Sudul Franţei. Sudul Portugaliei şi al Spaniei, insulele greceşti), unde se poate face baie în mare şi toamna, însă asemenea locuri rămîn puţine şi costisitoare. Chiar şi acolo însă ploile pun, în cele din urmă, stăpînire pe plajă, vremea se strică, norii antiptici transformă marea în teritoriu al melancoliei.
în Brazilia, plaja şi marea ascultă de cu totul alt regim. Se face ceva mai puţină plajă doar în timpul celor cîteva săptămîni din aşa-numita iarnă. în rest - plajă liberă şi disponibilă cu soare garantat: nimic nu e mai liber decît plaja deoarece, la întinderea coastei braziliene, orice restricţie devine ridicolă. Pentru brazilienii din născare, adevărata plajă se face mai ales odată cu noiembrie şi pînă prin aprilie-mai următor, mai ales în vremea Crăciunului şi a Anului Nou, cînd căldura atinge cote maxime şi ploile încep. Plaja e aici inseparabilă de ploaia caldă a verii. De multe ori, oamenii nici măcar nu se mai adăpostesc: ies din mare cînd începe să picure şi rămîn în ploaie un sfert de oră, o jumătate de oră, ca sub un duş natural prelungit, pînă ce soarele se iveşte din nou. Antagonimul european ireductibil dintre ploaie şi plajă, dintre nor şi vremea însorită, s-a rezolvat de la sine: ploaia - mereu scurtă, mereu caldă - face figură de întrerupere momentană şi fericită, de răcorire a atmosferei.
Străinii care trăiesc în Brazilia, dar nu s-au născut aici, merg să se prăjească la soare mai ales în aşa-numita iarnă tropicală. Nici o vară europeană, din nici un colţ al Vechiului Continent, nu e atît de lungă şi de însorită ca iarna braziliană. Şi nici aşa de propice statului pe nisip, uitîndu-te la oceanul albastru şi bucurîndu-te că temperatura e de numai vreo 25 de grade. în plus, iată că şi oamenii din jur au dispărut ca prin minune. O mare parte a teraselor şi a micilor magazine de pe malul mării sunt închise, probabil pentru a fi în ton cu perioada hibernală. Cînd brazilienii nativi cred că sezonul plajei a trecut, non-brazilienii observă că, de fapt, nicicînd nu e mai agreabil de stat pe plajă decît în afara sezonului oficial. Adică decît iarna.
Excursioniştii europeni şi nord-americani sosesc deseori pe coasta braziliană în săptămînile ploioase din preajma Carnavlaului. Dacă însă, din întîmplare, ajung la Rio de Janeiro, Salvador ori Fortaleza în iulie-august, trebuie să treacă ceva timp pînă ca ei să se obişnuiască cu realitatea: se trezesc într-o vară ceva mai răcoroasă decît acasă, într-un loc unde soarele străluceşte continuu, zile, sptămîni şi luni la rînd, dar fără să încălzească prea tare.
în Brazilia, nu există sezon de plajă: el se întinde pe tot anul. Plaja de vară călduroasă, întretăiată de ploi calde; plaja de luna august, cînd aerul e rarefiat de uscăciune şi găseşti puţină răcoare doar în apa mării; plaja din lunile intermediare, cînd ploile încă n-au stat complet, iar bronzul arămiu se aşterne pe piele, rapid, ca la schiorii de pe pantele alpine înalte. Toate formează, împreună, imensa plajă a anului. Viaţa brazilianului e un sezon de plajă care nu se mai sfîrşeşte. Poate de aceea brazilianul este bine dispus, nu se grăbeşte şi priveşte doar jumătatea plină a paharului: azi e cald şi soare, mîine va fi la fel; de ce să ne facem de pomană sînge rău!
Concluzie neprevăzută: în lunile iulie, august şi septembrie, atunci cînd în Europa oamenii se reped spre ţărmul mării pentru a prinde măcar cîteva zile de plajă, tot atunci şi la Antipozi, pe coasta braziliană, e cel mai bine de tăvălit pe nisip şi de scăldat în mare. Globul nostru pămîn­tesc se dovedeşte a fi pînă la urmă destul de mic şi destul de egal cu el însuşi, din moment ce continentele lui nu se deosebesc prea mult între ele.