Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Dans:
La douăşpe trecute fix de Liana Tugearu


După ce companiile de balet din România au ratat posibilitatea de a participa atât la Anul Eminescu cât şi la Anul Brâncuşi, fără recenta premieră a Teatrului de Balet "Oleg Danovski" din Constanţa ar fi fost ratat şi Anul Caragiale. Dar însăşi directoarea-manager a companiei constănţene, Ana Maria Munteanu, s-a implicat în proiect, gândind scenariul, împreună cu Adina Cezar, care a realizat coregrafia şi regia spectacolului La douăşpe trecute fix, adaptare după Ion Luca Caragiale. La realizarea spectacolului au contribuit şi Petre Mărgineanu, prin colajul muzical pe care îl semnează, precum şi Mirela Dăuceanu, care a conceput scenografia, din păcate cu puţine elemente sugestive.
În ceea ce priveşte componenţa trupei, spectacolul este o coproducţie, la care, alături de dansatorii Teatrului de Balet "Oleg Danovski", participă şi câţiva dansatori ai Companiei Contemp, din cadrul Teatrului Naţional de Operetă "Ion Dacian" din Bucureşti.
Spectacolul nu s-a dorit a fi o reconturare a unor personaje caragialeşti, construite cu mijloacele artei dansului, ci o interpretare liberă a lor, chiar dacă printre ele se află însuşi Caragiale, cu baston şi joben, interpretat de Daniel Precup, care parcurge scena între diferitele scene ale spectacolului, iar la rampă au fost chemaţi câţiva dintre eroii pieselor sale. Cele mai multe scene cu aceste personaje sunt cupluri, care nu se disting între ele prin trăsături anume, ci evoluează în aproximativ acelaşi gen de duete belicoase, cu mişcări impulsive şi pseudo-pasionale, evocând mai curând genul de revistă al epocii, ca la "Junion". Când nu au mai fost numite ci doar sugerate, personajele caragialeşti au căpătat un contur mult mai reprezentativ. Miticii multiplicaţi sau Amicii întâlniţi la un pahar, cât şi membrii grupului gărzii civice, toţi interpretaţi de ansamblul de bărbaţi ai companiei constănţene, au evoluat cu brio, în coregrafii consistente, dinamice, ingenioase ca invenţie plastică. La fel de reuşite au fost dansul de perechi, gen Pina Bausch, din partea finală a spectacolului, şi o serie de plăsmuiri regizorale menite să creeze atmosferă: trenul miniatural care traversează de mai multe ori scena, de-a lungul rampei, mijloc de locomoţie apărut la noi în ţară în epoca lui Caragiale, în care şi-a şi plasat pe câţiva dintre eroii schiţelor sale, sau personajul Timpului, interpretat de Liliana Iorgulescu, îmbrăcată într-un spumos veşmânt alb şi pe cap cu o pălărie, de forma unui ceas, oprit la ora "douăşpe trecute fix".
Deschişi tuturor genurilor şi stilurilor, dansatorii Teatrului de Balet "Oleg Danovski" au fost, încă o dată, remodelaţi, în maniera uneia dintre direcţiile dansului modern, cea reprezentată de stilul coregrafei Adina Cezar.