Numărul curent: 52

Anamnesis

Înalt Prea Sfinţia Sa Pimen
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor
botezat de bizarul meu bunic Vasile
cobora din maşina arhiepiscopală
care îl ducea de la Suceava
la Râmnicul Sărat şi mergea
pe jos aproape 9 kilometri
peste dealuri la Hereşti

unde se născuse într-o casă albă

nu mai era de mult tânăr
avea peste şaptezeci de ani
dar numai astfel
putea redeveni copil

nu am înţeles niciodată
cine cu cine se întâlnea acolo
IPS Pimen cu pruncul Vasile
sau copilul Vasile cu Înalt Prea Sfinţia Sa

27 ianuarie
Aseară pe terasă
exista o stare de indecizie
un fel de stupoare
a viitorului Anselmus
de care îmi era lehamite
vorba domnului Di Grandi
de care ţi-am mai vorbit
şi care a murit ieri
ce naiba o mai fi
şi cu garofiţele astea sălbatice
le-am cultivat 70 de ani
şi tocmai acum
le-a apucat anorexia

28 ianuarie
Câteodată mi-au plăcut
amneziile seara
erau acolo dulci ascunzişuri
naivităţi veninuri
pe care nu le ştia nimeni
doar eu şi mierla de tufiş

în umbra verde
a copilăriei.

1 februarie
În poezie eşti întotdeauna
singur îmi spunea betiana
astăzi la ora şapte de fapt
nişte cuvinte visate
spre dimineaţă
şi cu cât eşti mai singur
cu atât este mai bine
ştiam lucrul acesta de multă vreme Anselmus
numai aşa solidaritatea umană
se naşte din adâncurile
ei cele mai naive
inocente şi lipsite de orice scop

ca trandafirii târzii
de la abatia Sacre-Coeur

7 februarie
Iarăşi dimineaţa
pe lângă lacuri
o emoţie continuă
intensă fragilă

de care mi-era teamă

ca o cunoaştere perfectă
ca o moarte perfectă

eram legat de ea
printr-un fel de recunoştinţă
mă gândeam la Albert
dar şi la tine Anselmus

este atât de firesc
să mori uneori
pentru a fi cu adevărat viu

Anamnesis
În Kronstadt grija
faţă de cei apropiaţi
dar şi faţă de cei
foarte îndepărtaţi
era mereu vie
de aceea în fiecare an
pe 1 noiembrie
cimitirul municipal
era plin de lumini

nimeni nu ştia
de unde veneau
12 februarie
Dimineaţă m-am întâlnit
cu Laurenţiu mi-a spus
că m-a visat noaptea trecută
că scriam o poezie

am fost mohorât toată ziua

dacă în visul lui Laurenţiu
tocmai scriam poezia perfectă
poezia pe care mereu am visat-o

17 februarie
Ghioceii primiţi azi
de la Raluca
abia culeşi din grădină
mireasma lor pudică
şi sălbatică în acelaşi timp
o senzaţie cunoscută
a unei umanităţi
fericită cândva
străină acum
şi totuşi aproape

25 mai
Astăzi chiar era foarte târziu
mi-am adus aminte de conceptele
acelea din copilărie

cădeau atât de uşoare

trebuia să fii foarte devreme
pe lângă apele rare
ca să le vezi

6 iunie
probabil că felul acesta de jurnal
pe care îl scriu se datorează
în mare parte şi magistrului
meu de caligrafie Harald
Meschendorfer din Kronstadt
care m-a obligat să scriu
de o mie de ori un cuvânt
pe care de câte ori îl scriam
şi era tot mai frumos
şi-l uram tot mai mult
cu atât îl înţelegeam mai puţin
până nu l-am mai înţeles de loc

devenise Nimicul
Absenţa Pură
mireasma nimănui

24 iunie
Cu toate că sunt
atât de bolnav şi obosit
îmi place realul Anselmus

ce naiba o fi în el ?

probabil ceva care vine
din lumile în care
nu vom fi niciodată