Carmen Buzenche. La 18 ani sînteţi majoră şi ar trebui să fiţi responsabilă, mai ales că studiaţi Dreptul, deci trebuie să vă exprimaţi clar şi nuanţat în limba noasatră. Ar fi normal să înţelegeţi că e ruşinos ca, la vîrsta dvs., să scrieţi aşa: Voiam să-mi văd chipul/ Oglindit în neştire (?)/ în oglinda din lună,/ în fereastra de humă,/ în tăcerea din noapte,/ în coperta de carte. „Fereastră de humă” nu poate exista, nici măcar ca metaforă. Altă mostră aberantă: Balaurul este flămând şi geme-n vremuri zdruncinate,/ Îşi cere zilnic jertfa groazei printre patimi şi păcate/ şi seacă (?) suflete răzleţe pierdute-n vid halucinant,/ E haos-pretutindeni lagăr (??) de neştiinţă şi neant. Haosul şi neantul sînt în enunţurile dvs. Ca să nu mai vorbesc de prozodie şi chiar de punctuaţie. Textele sînt un „lagăr” de neştiinţă şi prost-gust. V-a admis cineva la facultate fără bacalaureat? Că eu unul, la proba de limba română, nu v-aş fi trecut nici cu poliţia. Puneţi mîna pe carte şi mai vorbim.

Daniela Sorian. Citez: am să mă mulţumesc cu puţin/ zicea copacul. Şi dvs. trebuie să vă mulţumiţi cu foarte puţin pentru că de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. E frumos că scrieţi în limba română, deşi aţi părăsit ţara, dar atît. De altfel aţi mai uitat limba: de exemplu se spune „artă scenică” nu „şcenică”. Nici măcar pseudonimul pe care l-aţi creat nu e inspirat. Uneori frizaţi involuntar umorul, precum în acest distih rimat plasat fără sens în mijlocul unei compuneri cu vers liber: zicea pasărea prelungă/ bâtându-şi (sic!) aripa stângă! Nu ştiu ce pasăre e „prelungă”, eventual cocostîrcul, dar ştiu precis că textele dvs. nu sînt poezie.

Gabriel Muncuş. Poeziile sînt proaste iar tabletele, care se vor un fel de pamflete, nu au umor şi arată că nu aveţi uzul limbii. Scrieţi că sînteţi student la arte. Nu ştiu ce „arte” studiaţi la nivel de licenţă, dar la cele ale limbajului sînteţi la grădiniţă. Scrieţi ca un analfabet. Toamna, îngerii cad de pe schele./ îngerii mor./ Se face zebră sub paşi de oameni trupul lor gol. Deci traversăm strada pe o zebră de îngeri morţi, asta ca să pun fraza într-o topică normală. Apoi însă nu mai pot face nimic: Măturătorii mătură pene; făraşe-ndoapă./ Cred că găinile fac striptease noaptea, la vreo agapă. Sînt mai dispus să cred că găinile nasc pui vii decît că fac strip-tease sau că dvs. veţi ajunge autor de literatură. Ideea că vreţi să „scoateţi o carte”, e hazardată. Renunţaţi. Începeţi prin a citi cărţile altora, se vede cît de mult vă lipseşte acest exerciţiu.

Ion Mihaiu. Prea tîrziu îmi cereţi opinia critică! Volumul (Poeme romane) a şi apărut, din fericire doar pe ceea ce numiţi „rafturi digitale”. Dacă m-aţi fi întrebat înainte, v-aş fi spus să nu vă expuneţi rîsului galeriei. Dacă mai puteţi să-l retrageţi, vă sfătuiesc să o faceţi fără ezitare. E o glumă nereuşită. Doar prin credinţă şi auctoritas/ în loc de lut cu marmură a zidit/ (E vorba de Augustus la bătrîneţe! nota mea)/... căci nu-i putere-n lume să nu piară/ şi nimeni pe pământ nu e perfect, (aici aţi scris adînc!) dar orice faptă publică măsoară/ cât între zei şi oameni e respect! Pînă la zei şi alţi oameni, respectaţi-vă pe dvs. înşivă şi nu mai comiteţi fapte de acest fel.

Dorian Marcoci. Poezia dvs. din patru catrene, trimisă cum văd la o listă impresionantă de publicaţii, are 16 păcate. Cele 16 versuri sînt, fiecare, o blasfemie la adresa duhului poeziei. Nu e adevărat că orice român se naşte poet. Dvs. sînteţi un trist contraexemplu. Poate am citit gândul unui nor,/ Care a găsit drumul călător/ Mărginit de cer, măturat de vânt,/ Tăcut prizionier, cu sumar veşmânt. Cum vine asta „drum călător”? Vă referiţi la un trotuar rulant? Dar de ce ar avea acesta „veşmînt sumar”. Sau veşmîntul e al norului, că nu e clar. Oricum ar fi, cea mai utilă tastă de pe claviatura dvs. este cea pe care scrie „Delete”!

Gabriel Augustin David. Scrieţi despre Timp astfel: Ce bine că te scurgi,/ Că curgi în jos,/ Că curgi în sus,/ Ce Bine e că curgi! Dacă nu observaţi cacofonia odioasă şi o repetaţ i de trei ori în patru versuri, înseamnă că problemele dvs. nu se pot rezolva la „Poşta redacţiei”, ci la instituţii cu alt profil. În alt poem, scrieţi cu majuscule: URLU O RUGĂCIUNE. Nu mai urlaţi sau, cum ziceam, mutaţi-vă acolo unde urletul face parte din normalitate. Adio.

Aştept în continuare textele şi opiniile dvs. numai la adresa email: posta.romlit@gmail.com