Jason Bourne (2015)
Regia: Paul Greengrass; Scenariul:
Robert Ludlum, Paul Greengrass,
Christopher Rouse; Cu: Matt Damon,
Alicia Vikander, Tommy Lee Jones;
Genul filmului: Acţiune, Thriller;
Durata: 123 minunte; Premiera
în România: 29.07.2016; Produs
de: Universal Pictures; Distribuit
în România de: Ro Image 2000.
Jason Bourne este creaţia
romancierului american Robert Ludlum
specializat în romane din seria thriller.
Un romancier de romane aventuri
rămâne în memoria tribului în măsura
în care reuşeşte să impună un personaj
memorabil într-o serie de aventuri
care-l aduc mereu în prim plan. Aşa
cum Raymond Chandler rămâne prin
detectivul Marlowe sau Arthur Conan
Doyle prin intermediul lui Sherlock
Holmes, Ludlum şi-a creat propriul
erou. Regizorul Roger Young îl aducea
însă pe scena cinematografiei în 1988
cu primul roman al seriei, Identitatea
lui Bourne, cu Richard Chamberlain
în rolul angentului Jason Bourne, un
foarte lungmetraj. Au trecut ani buni
până când personajul a fost redescoperit
în 2002 de Doug Liman, cu un alt
actor care să-l impersoneze pe Bourne,
şi anume, Matt Damon. Paul Greengrass
a preluat ştafeta şi a ecranizat al
doilea roman al seriei, Supremaţia
lui Bourne, în 2004 şi pe cel de-al
treilea, Ultimatumul lui Bourne, în
2007. Revenirea aceluiaşi regizor cu
seria a patra, intitulată sec, Jason
Bourne, indică un ataşament faţă de
personaj şi actor deopotrivă, dar şi
faţă de universul ficţional al romanelor
lui Ludlum. Cine este Jason Bourne?
Un superagent care a defectat, parte
a unui program numit Tradestone,
un program de formare a unor asasini
supercalificaţi pentru afaceri extrem
de discrete şi extrem de murdare.
Primul film are semnificaţia unei
teme predilecte şi anume recuperarea
identităţii sale tulburate de un
antrenament menit să-i confere un
alt conţinut psihoafectiv şi cu ea a
unei vieţi paşnice în afara cercului
exclusivist şi ucigaş al agenţiei din
care face parte. Într-un fel, povestea
lui Bourne ţine de acest efort al
desprinderii sale de reţeaua de spionaj
din care a făcut parte în contextul în
care chiar acest efort îl transformă
într-o problemă de securitate a agenţiei.
Ludlum a desenat un destin cumva
paradoxal personajului său, în aceea
că el nu este orientat în direcţia unui
adversar din exterior, cât împotriva
celor care l-au format, deveniţi adersari
ireconciliabili. Jason Bourne este un
spion în afara sistemului, fără o agendă
efectivă decât aceea a protejării
propriei sale vieţi dar al cărui preţ
creşte cu fiecare încercare eşuată de
a-l lichida. Rând pe rând şefii agenţiei
se lovesc de această piatră de încercare,
ceea ce declanşează un fel de război
intern având drept miză prinderea
sau eliminarea sa. Faptul de a rezista
ca particulă liberă, de a contracara
rând pe rând pe agenţii trimişi să-l
ucidă dovedeşte failibilitatea sistemului.
Bourne joacă pentru sistem rolul
agentului patogen care mobilizează
şi antrenează anticorpii. Însă, sistemul
se dovedeşte corupt tocmai în
urma testului Bourne, agenţia ascunde
secrete murdare. Nevoia de autonomie
a unor lideri care au acumulat o
considerabilă putere se confruntă cu
această breşă, această vulnerabilitate.
De data aceasta Bourne îl înfruntă
pe şeful CIA, Robert Dewey (Tommy
Lee Jones) cu sprijinul unei agente
care are propriile sale piste privind
vehicularea informaţiilor, Nicky Parsons
(Julia Stiles). Interesant, de partea
lui Bourne se află mereu o femeie
din sistem, atunci când nu este vorba
de femeile din afara sistemului pentru
care compania lui Bourne se dovedeşte
a fi fatală. Nicky este lichidată de un
nou agent pus pe urmele sale intitulat
neutru drept Asset şi interpretat
de Vincent Cassel. Este interesant
felul în care e compus filmul cu
alternare de secvenţe de un dinamism
debordant, urmăriri pe motocicletă,
cu maşini, scene de luptă intense,
foarte bine filmate pentru a da impresia
realului cu momente statice în faţa
unor computere din care se extrag
date importante, ale unor conversaţii
care trenează etc. Suntem confruntaţi
cu cinismul, paranoia, dorinţa de
putere a celor care conduc jocul în
numele securităţii naţionale, unii i-ar
spune chiar „interes naţional”.
Însă eliminarea unuia aduce în locul
lui un altul asemănător. Este
comprehensibilă miza lui Bourne,
aceeaşi de a-şi recupera trecutul, de
a afla, în acest stadiu al investigaţiei
sale, cine i-a ucis tatăl, şi dacă acesta
din urmă a fost amestecat în
transformarea sa într-un agend al
agenţiei. Ceea ce rămâne obscur este
felul în care un secret se prelungeşte
într-un alt secret care păzeşte un alt
secret într-un cerc vicios din care
pare să nu existe ieşire. Nu reprezintă
o agenţie de spionaj şi o bancă de
date, dar şi un mod de administrare
a secretelor? Interesul lui Bourne
pentru trecutul său reprezintă
echivalentul unui virus pentru sistem.
Ce anume poate fi revelat şi ce anume
trebuie să rămână ascuns? Cum se
rescrie noţiunea de deontologie
profesională în cadrul acestei bresle?
Ce e bine şi ce e rău ? Nu odată
întrebarea aceasta revine cu fiecare
decident important al agenţiei ?
Morala e una particulară în breaslă
şi adesea e foarte simplă: a elima
defecţiunea. Această serie introduce
un nou personaj feminin în ecuaţie,
pe agenta Heather Lee (Alicia Vikander)
care va prelua rolul de legătură între
Bourne şi agenţie. Este şi acesta
un model al filmelor cu Bourne
care nu-şi arogă rolul de macho pe
care-l avea agentul 007. Însă nici
fără femei nu se poate trăi. Ce-ar mai
fi un secret de stat sau vechea artă
a spionajului fără prezenţa lor?
