Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Calendar:
Iunie de Gabriela Ursachi

Politician fervent, un spirit doctrinar fără de care unele momente cruciale din ultimul deceniu al sec. XIX şi primele trei decenii din sec. XX nu ar fi avut, probabil, aceleaşi contururi în desenul României moderne, Constantin Stere (1865 - 1936) irupe în literatură aproape septuagenar, bulversînd cu cele opt volume autobiografice judecăţi şi sisteme critice dintre cele mai echilibrate. Destinul dramatic al acestui basarabean născut în ţinutul Sorocii îl determină pe T. Arghezi să dea o definiţie numelui său abstractizat : "D. Stere nu e numai d. Stere; este şi sterismul, adică tragedia intelectualului izolat în propriul lui orizont". Dacă pe frontul politic izbînzile sînt mari şi de răsunet, transformîndu-l pe narodnicul cu şase ani de Siberie la activ în consilier al lui Ionel Brătianu şi apoi în principalul fondator al platformei Partidului Ţărănesc, pe interfaţa acestui sistem de forţe imprevizibil combinatorii încep să apară "petele" unei conştiinţe lipsite de răgazul să aibă dreptate. C. Stere este acuzat de atitudine germanofilă şi orice a făcut ori a spus (publicat) în timpul primului război mondial este tradus prin grila trădării. Pentru a putea înţelege, fie şi într-o mică măsură, paradoxul vieţii sale ieşite din tiparul comun, este de ajuns a aminti că în martie 1918 este decorat de rege cu Ordinul de Mare ofiţer al "Coroanei României", pentru ca, un an mai tîrziu, în mai, să fie arestat şi întemniţat la Văcăreşti, de unde iese fără să fi avut loc vreun proces, dar cu stigmatul, (întru eternitate!), de "trădător". Se estompează pe rînd, jenant, toate demnităţile obţinute odată cu laurii recunoaşterii publice : prefect de Iaşi, rector al Universităţii din capitala moldavă, preşedinte al Sfatului Ţării. În 1922 este suspendat definitiv din învăţămînt şi pierde Catedra de drept constituţional, loc de unde se spune nu că preda, ci predica, impresionîndu-şi studenţii prin acea ţinută care naşte în închipuirea lui G. Călinescu "proporţii de forţă fizică sălbatică, un leu cu mustaţa iritată şi cu labă grea". Urmează alţi nouă ani de zbateri într-un mediu politicianist ostil, pînă cînd, la 26 iunie 1931 (prin coincidenţă, ziua şi luna sînt identice cu cele ale morţii sale), C. Stere ţine ultimul discurs în Cameră. Este un rechizitoriu rostit cu curaj împotriva Guvernului, dar şi a Casei Regale, o cuvîntare ce încheie patetic patru decenii de neprecupeţită încredere în mai binele obştii. Retras la Bucov, lîngă Ploieşti, pare a se bucura în continuare de reputaţia lui "mitologică". Deşi bolnav de inimă, C. Stere dictează volum după volum şi, între 1931 şi 1936, o avalanşă de "memorii deghizate" (Ov. S. Crohmălniceanu ) devin romanul În preajma revoluţiei. Scrierea este primită cu maxim interes, căci legenda - sau mai degrabă "cazul" Stere - dăinuia. După şocul acestui debut tîrziu şi al hărniciei scriitoriceşti, criticii încep să se pronunţe. "Greşeala capitală" ar consta, după opinia lor cvasi- unanimă, în lipsa de tărie a autorului de a-şi scrie memoriile la persoana I, cu deplina "răspundere istorică" ce le-ar fi conferit gravitatea adevăratului document. Felix Aderca, deşi entuziasmat de succesul de librărie al ediţiilor despre Vania Răutu, o spune direct. "Am fi preferat o poveste nepoetizată, un text care ar fi început cu aceste cuvinte săpate în piatră : Eu, Constantin Stere, de fel din Basarabia, am venit pe lume împotriva voinţei tatălui meu şi spre marea suferinţă a mamei mele..." şi aşa mai departe, cu acel curaj al omului care simte în spatele său deschizîndu-se marea poartă de argint şi nu mai are nimic de ascuns şi nimic de pierdut". Cît din acest roman-fluviu neterminat rezistă valoric şi astăzi, e dificil de precizat. Timpul de la care C. Stere aştepta o mai dreaptă aşezare în memoria posterităţii s-a scurs fără a da strălucirea meritată numelui său. Rămîne victorios în plan ideologic, dar şi aici în umbra altor lideri de opinie. Şi totuşi, omul care a citit cu ardoare cărţi pînă şi la lumina aurorei boreale într-o Siberiadă numai a lui a reuşit să strîngă mai multe existenţe într-un singur destin şi poate că e interesant de amintit o vorbă de-a lui Iuliu Maniu : oriunde l-ai aşeza la masă pe C. Stere, acolo e capul mesei.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara