Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Reacţii imediate:
Istoria pentru toţi de Alex. Ştefănescu

Mulţi dintre bucureştenii care trec zilnic pe lângă statuia lui Ion I. C. Brătianu de pe bu­le­var­dul Dacia habar n-au pe cine reprezintă sculptura lui Mestrovici. Unii dintre ei o mai şi mâzgâlesc cu spray-ul (astfel încât a trebuit angajat un paznic care s-o păzească de insolenţii grafferi).
Este foarte trist că trăim astfel, fără să ştim ce a fost înaintea noastră. Este ca şi cum am orbi treptat şi nu am mai vedea decât pe o rază de câţiva metri. Printre puţinele reacţii împotriva acestei ruşinoase amnezii colective se înscrie publicarea revistei lunare Historia (director: Ion Cristoiu, redactor-şef: Georgeta Dimisianu). Este o revistă la care colaborează istorici profesionişti şi care, prin seriozitatea documentaţiei şi prin nerv publicistic, atrage aşa cum atrăgea înainte de 1989 revista Magazin istoric.
Publicaţia se remarcă printr-o rigoare ştiinţifică asociată cu un stil al relatării specific presei de senzaţie - combinaţie rar întâlnită, care îi va asigura fără îndoială succesul în timp. Cel mai recent număr, datat 15 noiembrie 2007, cuprinde un dossier Ion I. C. Brătianu, de mare interes pentru toţi cei dornici să cunoască trecutul propriei lor ţări. De altfel, chiar şi eventualii cititori apatici s-ar putea să înceapă să se pasioneze de istorie, cuceriţi de aerul de poveste adevărată pe care îl au textele. Iar oamenii politici de azi ar trebui obligaţi să citească atenţi, cu creionul în mână, suita de evocări şi comentarii, ca să aibă, în sfârşit, un reper în cariera lor.
Dosarul se deschide cu o prezentare sintetică, de câteva fraze tranşante:
"Anul 1927 a fost un an de cotitură în istoria noastră contemporană: în iulie moare Regele Ferdinand, iar în noiembrie Ion I. C. Brătianu, cel mai mare bărbat de stat al României. Ion I. C. Brătianu a avut de înfruntat în epocă multe adversităţi şi contestări, dar istoricii obiectivi i-au recunoscut marea importanţă în istoria ţării. A fost unul din artizanii Marii Uniri din 1918, iar în timpul marii guvernări liberale (1922-1926) s-au pus bazele instituţiilor României Mari. Ca nimeni altul a "subordonat proiecţia istorică a persoanei sale perspectivei istorice a neamului". Miile de români care l-au condus pe ultimul drum ştiau că au pierdut un mare patriot şi simţeau că moartea lui este un semn că pentru România "timpul nu mai avea răbdare".
"Marea guvernare liberală" este recapitulată în continuare, alert şi clarificator, de prof. univ. dr. Ioan Scurtu. Sunt trecute în revistă momentele semnificative: încoronarea lui Ferdinand, în 1922, la Alba Iulia, organizată de Ion I. C. Brătianu (şi boicotată de liderii Partidului }ărănesc şi ai celui Naţional), adoptarea noii Constituţii, în 1923, răscoala de la Tatar Bunar din 1924 (act de provocare, proiectat de Komintern, şi sancţionat drastic de România), asasinarea la Iaşi, în acelaşi an, a prefectului Poliţiei, Constantin Manciu, de către Corneliu Zelea Codreanu, adoptarea legii pentru unificarea administrativă, a legii agrare, a statutului funcţionarului public, fuziunile realizate de partidele antiliberale, criza dinastică (generată, în 1925, la renunţarea principelui Carol la drepturile sale de moştenitor al tronului), plecarea demnă de la putere a lui lui Ion I. C. Brătianu (comentată în următorii termeni de Nicolae Iorga: "Astfel Ion Brătianu se retrase, după ce mersese unde voise şi întărise astfel declaraţia sa mândră că Partidul Liberal, adică el, stăpânul absolut al acestui partid, vine la putere şi pleacă de la putere când îi place.").
Acad. Florin Constantiniu îi face un portret realist marelui om politic, încheind cu o trimitere la politicienii de azi: "Să o spunem cu profund regret: Ion I. C. Brătianu şi lupta lui la Conferinţa de pace din 1919 (pe care a şi părăsit-o, în semn de protest la 2 iulie 1919) sunt astăzi în răspăr cu orientările şi demersurile diplomaţiei româneşti. O frumoasă lecţie de istorie, cu totul uitată de cei care ar trebui să o aibă permanent în minte."
Celelalte articole din dossier - şi anume Fraţii Brătianu de Alex. Mihai Stoenescu, Începuturile... (extrase dintr-o lucrare a lui G.C.Nicolescu apărută în 1903), Atentatul împotriva lui Ion I. C. Brătianu de Alexandru A. Mareş, Ion I. C. Brătianu, Marile Puteri şi interesul naţional de Cornel Ilie, Brătianu, altfel... de Cristina Păiuşan-Nuica - vin cu noi perspective asupra personajului. Foarte emoţionant (şi azi) este episodul împuşcării lui Ion I. C. Brătianu, pe stradă în seara zilei de 8 decembrie 1909, la mai puţin de un an după preluarea de către el a conducerii Partidului Naţional Liberal. Supravieţuind atentatului, tânărul om politic are parte de extraordinare manifestări de solidaritate şi compasiune în rîndurile celor mai diferite categorii de oameni.
Experienţa lui Ion Cristoiu de autor de ziare şi reviste cu succes la public, ca şi experienţa Georgetei Dimisianu, de editor al unor lucrări fundamentale pentru cunoaşterea istoriei şi identităţii culturale a românilor concurează la realizarea unor asemenea pagini de enciclopedie istorică ilustrată, vie şi pasionantă. Dacă aş fi profesor, aş recomanda elevilor să citească revista Historia, care ne aduce aminte, nouă, blazaţilor locuitori de azi ai României, că predecesorii noştri nu erau chiar de dispreţuit şi că a cam venit timpul să ne regăsim demnitatea.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara