Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Ochiul Magic:
Inutilitate şi schizofrenie de Luminiţa Marcu


Am văzut săptămîna trecută mult aplaudatul film A Beautiful Mind. Nu vreau să fac aprecieri de specialist pentru că nu sînt aşa ceva. Mai mult, nici nu prea mi se întîmplă să mă lovesc în păreri cu cei acreditaţi în acest sens. Am vrut de pildă să scriu ceva după ce am văzut In The Mood for Love, cîştigătorul topului realizat de criticii de film anul trecut. M-am abţinut, am zis că n-are rost, că o să-mi treacă enervarea. Dar ca omul de rînd tot vreau să spun şi eu măcar acum că m-am plictisit copios urmărindu-i pe cei doi asiatici îndrăgostindu-se fără cuvinte, cu ploaie şi muzică, că mi-am amintit de filmele de artă şi atmosferă româneşti, că am priceput de ce ar fi de bon ton să mă arăt înmărmurită de atîta fineţe, dar că uite nu pot şi-mi vine să rîd cînd mi-aduc aminte cum din zece în zece minute începea o muzică obsedantă şi cam din cinci în cinci minute femeia îşi schimba rochiile care aveau, iarăşi obsedant (şi adînc!) aceeaşi croială.


*
în fine, nu despre acest film era vorba, ci despre A Beautiful Mind. Şi iarăşi încerc să mă abţin de la aprecieri, pentru că altceva m-a pus pe gînduri în filmul ăsta şi nu dacă a meritat sau nu Oscarul. Oricum, faţă de Titanic distanţa e uriaşă, iar dacă ne gîndim la personaj şi la decor, am putea să spunem că încep să se poarte intelectualii. Şi tocmai aici e buba: intelectualii. Şi nu oricare, ci matematicienii şi literaţii, cei mai cu capul în nori, inutilii, nebunii, sau cum zice cineva în film, "sonaţii".


*
John Nash e matematician. Colegul lui de cameră, ireal sau real, n-are importanţă, e literat. Citeşte Lawrence. Va preda literatură engleză la Harvard. Filmul începe cu un discurs ţinut de un profesor la Princeton despre utilizarea matematicii în domenii concrete, militare, economice, diplomatice. Nash e obsedat pe de-o parte de originalitate, pe de altă parte de exact această utilitate. Matematica şi literatura, întrupate la nivel de top de către cele două personaje, se întîlnesc tocmai în caracterul lor de ezoterism, de inutilitate, de ştiinţă, respectiv artă, autosuficiente. Toată lupta care se dă în poveste este pentru a ieşi din acestă inutilitate. Nash a terminat facultatea şi doctoratul în mod strălucit. A obţinut postul cel mai rîvnit, în cercetare. Declicul se produce atunci cînd inutilitatea îl copleşeşte. Ce ar putea să facă cu acestă matematică atît de superioară încît riscă să se rupă de lume? Ce poate face un intelectual strălucit pentru lumea în care trăieşte? Cum poate fi util? Şi atunci mintea lui începe să producă într-un patologic paralelism această utilitate. Sparge coduri ale spionajului rus în America, e urmărit pentru a fi asasinat, lucrează pentru un "big brother" îmbrăcat în negru, în fine totul pentru a salva lumea de la o catastrofă iminentă. Celălalt intelectual, literatul, îl urmăreşte pas cu pas. E şi el prins în acest vîrtej al utilităţii.


*
Aici e lupta şi aici e durerea cea mare. Să rezolvi o problemă pentru frumuseţea rezolvării, să citeşti o carte pentru cartea în sine - o viaţă de om. Sau să fii cetăţean, să pui umărul. Acolo, în intervalul dintre terminarea studiilor şi începerea vieţii reale, pîndeşte pericolul: inutilitate, schizofrenie, pactul şi gloria, premiul sau anonimatul. Marea încercare, marea alegere. Şi permanenta obsesie a cîştigătorului: cine cîştigă pînă la urmă, Nash, schizofrenic şi premiat cu Nobel, sau celălalt matematician (i-am uitat numele!), echilibrat, profesor la Princeton, integru şi corect, prietenul, adversarul de Go.


*
Şi iată povestea transpusă pentru omul de rînd, pentru intelectualul comun, matematicianul şi literatul. Cel care a terminat facultatea, şi masteratul şi doctoratul şi tot ce se putea academiceşte termina. Şi care se întreabă, în intervalul dureros dintre tinereţe şi maturitate: unde e "the big brother", care e lumea pe care trebuie s-o scape de la pieire...


*
Şi să nu ne gîndim, că am strica tot efectul acestei întrebări retorice, care sînt lumile paralele, care sînt tărîmurile schizofreniei pe care intelectualii respectabili din jurul nostru şi le creează în absenţa unei reale utilităţi.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara