Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Corespondenţă din Germania:
Intelectualii si războiul din Iugoslavia de William Totok




Războiul din Iugoslavia a declansat între intelectuali o amplă dezbatere privind legitimitatea unei interventii militare împotriva unui stat suveran. Argumentele politicienilor occidentali, că interventia militară are ca scop stoparea atrocitătilor săvîrsite de către autoritătile sîrbesti, au fost preluate si de unii intelectuali, care sustin că alianta NATO este îndreptătită din punct de vedere moral-etic să intervină, pentru că drepturile fundamentale ale omului sînt indivizibile. Adversarii lor spun că NATO ar fi trebuit, de pildă, să intervină atunci si împotriva Turciei, unde sînt încălcate sistematic drepturile kurzilor. Cunoscutul scriitor Salman Rushdie a calificat aceste argumente într-o emisiune a televiziunii germane (ARD), drept cinice, afirmînd că interventia de acum este 1) fără precedent în istorie si 2) sustinătorii acestor argumente transformă Serbia într-o victimă uitînd, de obicei, că atrocitătile împotriva albanezilor din Kosovo au cauzat, în ultimă instantă, actiunea aliantei NATO.
Din numeroasele păreri pro si contra, formulate în ultimele săptămîni de către intelectualii din est si vest, se desprind două pozitii fundamental opuse, cu anumite ramificatii si nuantări, determinate politic, ideologic, religios, cultural, etnic, si ă nu în ultimul rînd ă geografic.
I. În categoria adversarilor interventiei NATO se distinge:
A. Grupul acelora care sînt împotriva politicii lui Milosevici, dar care nu acceptă nici bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei, invocînd principiul suveranitătii si a neamestecului în treburile interne ale unui stat. În această grupă intră personalităti ca scriitorii sîrbi Ivan Ivanii, Alexandar Tisma sau ca redactorul sef al postului independent de radio B92 din Belgrad (interzis) Veran Matici, scriitorii români Mircea Dinescu (semnatar al unui protest comun al intelectualilor din Grecia, Bulgaria si România si autorul unui articol neechivoc pentru această atitudine, apărut în ăFrankfurter Allgemeine Zeitung") si Octavian Paler (cu un ciclu de editoriale apărute în ăRomânia liberă"), scriitorul german Martin Walser (cel care a rostit anul trecut controversata alocutiune la Tîrgul de carte din Frankfurt pe Main, în care a sustinut ca nu mai suportă să vadă imaginile televizate despre atrocitătile nazistilor), filozoful maghiar György Konrad si multi altii.
B. Din cel de-al doilea grup al adversarilor interventiei NATO fac parte intelectuali care sînt simpatizanti declarati ai regimului lui Milosevici.
C. Un al treilea grup al adversarilor interventiei occidentale porneste de la falsa premisă că Serbia este demonizată de către Occident. Scriitorul german Peter Handke (autorul volumului Dreptate pentru Serbia) este poate cel mai tipic exemplu pentru această atitudine difuză, care-l predestinează să fie transformat într-un obiect al propagandei Belgradului.
D. Un loc distinct în corul adversarilor îl ocupă intelectualii cu vederi politice radicale. În Germania, de pildă, acestia sînt atît simpatizantii post-comunistilor cît si reprezentantii dreptei extremiste. Pe toti acestia îi leagă un anti-americanism si anti-occidentalism virulent si ideea fixă a luptei împotriva asa numitei ănoii ordini mondiale". Un prototip român pentru această categorie este (politicianul-poet) Corneliu Vadim Tudor, liderul unui partid fascist, violent antisemit, cu tendinte etnocentriste si revizioniste (similare celor din tara vecină, bazate pe fantasma Serbiei Mari).
În categoria adversarilor (mai degrabă inocenti) mai intră:
E. Pacifistii radicali, care din motive religioase sau de constiintă refuză orice violentă.
II. Pentru interventia aliantei NATO s-au pronuntat toti acei intelectuali care cred în valorile democratiei de tip occidental si în principiile umanitare. Dar si în acest caz se pot observa cel putin două grupuri:
A. Mai întîi cei care au condamnat sistematic nerespectarea drepturilor omului, precum Günter Grass sau Mario Vargas Llosa. Amîndoi au criticat alianta NATO pentru că nu a intervenit mai devreme în Iugoslavia.
Singurul scriitor sîrb, care, asemenea lui Grass, Rushdie sau Llossa, s-a pronuntat pentru interventia aliantei în Iugoslavia este Bora Cosici. Într-un articol publicat recent în ăFrankfurter Allgemeine Zeitung", Cosici face o adevărată radiografie a mentalitătilor, prin care explică tocmai opiniile divergente ale intelectualilor (din est si vest) articulate acum vis-à-vis de războiul din Iugoslavia. Vorbind despre scriitorii din Serbia, Bora Cosici remarcă grave deficite emotionale, o lipsă acută de obiectivitate, incapacitatea de a se solidariza si de a recunoaste o culpă. În acest context, Bora Cosici aminteste de gestul simbolic al lui Willy Brandt care a căzut în genunchi în fata monumentului de la Varsovia ridicat în amintirea victimelor hitlerismului. În Serbia nu există nimeni, scrie Cosici, care ar fi capabil de un asemenea gest, de a-si lecui ăinima proprie molipsită" de boala nationalismului. Constatările lui Cosici privind intelectualii sîrbi se pot extinde asupra întregii regiuni balcanice si asupra unei bune părti a fostului ălagăr socialist" din răsăritul Europei, România fiind un exemplu simptomatic de schizofrenie politică (vezi sondajele din ultimii ani din care rezultă că nu există o diferentă numerică prea mare între cei care sînt pentru integrare în alianta NATO si cei care s-au exprimat acum împotriva interventiei în Iugoslavia).
În grupul celor care s-au pronuntat pentru interventia NATO mai intră si:
B. Categoria acelor intelectuali pentre care drepturile omului joacă un rol secundar, dar care, din anumite rationamente oportuniste sau dintr-un pur interes (national, politic sau social-economic) se situează de partea aliantei nord-atlantice. Fostul ministru român de externe, Teodor Melescanu a formulat cel mai limpede această pozitie, atunci cînd a declarat fără menajamente diplomatice ăcă anuntul Belgradului privind uniunea pan-slavă ar putea fi speculat cu inteligentă de către diplomatia românească la summit-ul de la Washington, pentru o apropiere mai mare de NATO." Faptul că pînă si din documentul belicos intitulat "Optiunea societătii civile într-un moment de cumpănă" (semnat de numerosi intelectuali români) lipseste cuvîntul ăKOSOVO" este semnificativ pentru ceea ce psihanalistii germani Alexander si Margarete Mitscherlich numesc ăincapacitatea de a fi îndoliat". Pentru ceea ce Melescanu numeste ăa specula cu inteligentă", ăsocietatea civilă" a găsit echivalentul tot atît de rusinos: ăse iveste acum ocazia".