VIAȚA ROMÂNEASCĂ (nr. 3) este un model pentru felul cum poate exista și funcționa foarte bine instituția cronicii literare într-un lunar. Să observăm, în primul rând: sunt mai mulți titulari ai rubricii de cronică literară, aceasta pentru a recepta un număr cât mai mare de cărți noi. Apoi: cei cărora redacția le încredințează această responsabilitate de a valoriza, de a ierarhiza critic noutățile editoriale, chiar dacă nu au toți atuul notorietății, au o competență demonstrată în domeniu și aleg inspirat titlurile comentate: nu numai pe cele care sunt de lăudat și nu numai pe cele aflate automat în centrul atenției, fie prin autor, fie prin gen, subiect și realizare. Astfel, ni se aduce aminte discret că rolul cronicii literare este și acela de a recomanda cărți pe nedrept trecute sub tăcere, ca și acela de a semnala și sancționa eșecurile editoriale, când apar. Așadar, se scrie despre: Marian Drăghici, Lunetistul & cocoșul de tablă, despre Mircea Mihăieș, Ulysses, 732. Romanul romanului, dar și despre Grigore Brâncuș, Expresie populară în ciclul La lilieci de Marin Sorescu, Angela Furtună, primul meu kaddish, Mariana Neț, Capricii pe teme de basm, dar și (la categoria nereușite!…) despre Mihai Cimpoi, Anatomia ființei. Școala literară și artistică de la Târgoviște. Apoi: deși nu semnează exclusiv în VR și ar putea părea nu cronicarii revistei, ci doar critici invitați, titularii rubricii de cronică literară (adică, Daniel Cristea-Enache, Irina Petraș, Ștefan Găitănaru, Tudorel Urian, Christian Crăciun și Ștefan Ion Ghilimescu), prin prezența lor aici, în paginile VR, dau sentimentul de echipă coerentă, iar textele lor critice, puse laolaltă, lasă impresia de lucru solid făcut. Cum se creează această percepție? Prin exercițiul critic realizat cu implicare și cu seriozitate profesională.