Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cărţi noi:
Indiferent dacă este vorba de sinceritate sau de o simulare foarte convingătoare a sincerităţii de Alex. Ştefănescu

Ilie Constantin, Familia scrisă urmată de Caietul mamei de Raliţa Constantinescu, Bucureşti, Ed. Albatros, 2004. 300 pag.



Volumul cuprinde însemnări de jurnal (începând cu unele care datează din 1965), scrisori, ca şi evocări dintr-un caiet al mamei autorului, Raliţa Constantinescu (comentate de fiu). Sunt texte disparate, scrise în perioade şi stări de spirit lipsite de congruenţă. Şi totuşi ele se însumează plauzibil şi creează iluzia de viaţă mai bine decât cărţile altora, atent construite. Lucid până la blazare, ştiind bine că dorinţa

unui scriitor de a-şi înfrumuseţa imaginea dăunează literaturii (ca alcoolul sănătăţii), Ilie Constantin evită să se pună într-o lumină favorabilă. Indiferent dacă este vorba de sinceritate sau de o simulare foarte convingătoare a sincerităţii, volumul se citeşte - în mod cert - cu interes de la prima până la ultima pagină.



Alexandru-Ovidiu Vintilă, Caricatura de cretă, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2003. 72 pag.



Cartea de debut a unui poet remarcabil prin talent şi inteligenţă artistică. Alexandru-Ovidiu Vintilă (născut la 26 septembrie 1977 la Suceava, absolvent al Facultăţii de Inginerie şi Management Agroturistic şi student - în prezent - al Facultăţii de Istorie-Filosofie a Universităţii "Ştefan cel Mare" din Suceava) este un autor care riscă, făcând echilibristică, pe sârma subţire a poeziei, la mare înălţime. Uneori este gata-gata să cadă, dar (aproape întotdeauna) se salvează în ultima clipă, spre satisfacţia celor care îi urmăresc cu inima strânsă evoluţia: "pe urmele tatălui/ zosima încremenit în absenţă/ se îmbăia în mlaştina de la capătul fluviului// cu tablele legii dizolvate pe piept/ cu braţele muşcate de tăria apelor/...totul respiră a om/ uriaşe biserici se închină cerului/ îmi visez sângele cu care-mi spăl în fiece/ zi picioarele" (zosima).



Cătălin Mihuleac, Ratarea unui setter, Iaşi, Ed. Polirom, 2004. 224 pag.



Povestiri de-un umor nebun, inspirate de modul cum se trăieşte azi în România. Descrisă de Cătălin Mihuleac, societatea românească, din pitorească şi agitată cum e, devine de-a dreptul trăznită şi zbânţuită, plină de draci, aiuritoare. Spiritul de observaţie pătrunzător, asociat cu o imaginaţie frenetică şi, mai ales, cu plăcerea de a scrie face din acest bărbat posomorât din Iaşi (cum se înfăţişează el celor care îl întâlnesc pe stradă) autorul cu cel mai mult umor din literatura română de azi.



Nicoleta Sălcudeanu, Patria de hârtie, eseu despre exil, Braşov, Ed. Aula, col. "Frontiera", 2003. 240 pag.



Nicoleta Sălcudeanu (redactor la revista Vatra din Târgu-Mureş, autoare a volumului de critică literară Graffiti, apărut în 1999 la Editura Cartea Românească) face parte, alături de Georgeta Drăghici şi Gabriela Gavril dintr-un mic grup de doamne ironice care tulbură mulţumirea de sine a literaturii române de azi. Trăsătura distinctivă a Nicoletei Sălcudeanu o constituie spiritul ludic, expresie a plăcerii de a contrazice inventiv aşteptările cititorilor. Noua sa carte, Patria de hârtie, dedicată scriitorilor români din afara graniţelor, este şi ea însufleţită de această formă de cochetărie practicată cu graţie:

"Rareori ne-am putut erija în descălecători noi, cărora autostrăzile literaturii universale ne-au fost accesibile doar cu viză...";

"Proza aluzivă, cal troian implantat temporar în epiderma groasă a dictaturii, n-a fost decât un căluţ de lemn şi atât, jucărie dăruită de tătuci grijulii ţâncilor cărora încerci să le netezeşti insurgenţele năzbâtioase." etc.

Jocul provocator al autoarei menţine mereu trează atenţia cititorilor şi îi obligă să înregistreze şi ideile serioase (numeroase) din cuprinsul cărţii.



Valeriu Butulescu, Frunze fără ram, aforisme, prefaţă de dr. Octavian Opriş, Deva, Ed. Emia, 2004. 120 pag.



Aforisme sclipitoare (nu toate; ca şi în cazul beţelor de chibrit, unele nu se aprind):

"Cresc/ nimicindu-mă"; "Ce greu se striveşte/ o platitudine!"; "Vreau să ajung mare/ scriind cu măiestrie/ despre micimea mea."; "Columb ar fi ajuns în India./ Dar a intervenit, ca de obicei,/ America." etc.



Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu, Confort 2 îmbunătăţit, Bucureşti, Ed. Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004 (versuri). 102 pag.



Va rămâne veşnic un mister cum au izbutit Ioan Es. Pop şi Lucian Vasilescu, poeţi puternic individualizaţi (primul sobru şi ironic, sensibil la metafizica vieţii de fiecare zi, al doilea baroc-funambulesc, interesat de absurdul existenţei) să colaboreze pentru a scrie un volum de versuri (şi proză) unitar stilistic. O experienţă existenţială comună (aventura de dezmoşteniţi ai soartei trăită în Bucureştiul postdecembrist) a sudat, probabil, ca un arc voltaic, două moduri lirice distincte.

În volum nu se menţionează cui anume aparţine fiecare text, iar analiza stilistică este inoperantă din cauza exuberanţei prin

care se caracterizează colaborarea, astfel încât nu ne rămâne

decât să vorbim de un nou autor, Ioan Es. Pop Lucian Vasilescu. Acest nou autor scrie o poezie plină de dramatism, cu accente de deznădejde amuzată. Este vorba, de fapt, de un amplu monolog, imprevizibil şi captivant, al unui erou al timpului nostru (care, interpretat pe scenă de un mare actor, ar ţine publicul cu respiraţia tăiată).



Elena Ştefănescu, Sex cu politicieni, Bucureşti, Ed. Andorsis, 2004 (versuri). 92 pag.



Pe prima copertă scrie Sex cu politicieni, iar pe ultima este reprodusă o fotografie a autoarei văzută de jos în sus, pentru a i se evidenţia fundul triumfător. Înăuntrul cărţii nu regăsim nimic din acest aplomb. Versurile sunt scrise cu o mână nesigură şi, în ciuda simplismului lor, rămân obscure:

"Oferiţi, prin legi,/ banii colectaţi/ de la fiinţe amărâte/ unor obsedaţi sexual,/ pentru a-i investi/ în prezervative zgomotoase,/ care să le trezească,/ în al nouălea ceas/ conştiinţa." (Nişte generoşi).

Autoarea constată că unii oferă bani sau cere să se ofere? Ce înseamnă "prezervative zgomotoase"? Cum pot nişte prezervative, fie şi zgomotoase, să trezească conştiinţe? Întrebări fără răspuns. Ne uităm din nou, interogativ, la ultima copertă, dar nu găsim o explicaţie.



Gelu Negrea, Dicţionar subiectiv al personajelor lui I.L.Caragiale (A-Z),vol. I, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2004. 240 pag.



Inventar inteligent al personajelor caragialiene, alcătuit cu plăcerea de a vizita încă o dată lumea marelui scriitor. Autorul regândeşte atent, minuţios caracteristicile şi semnificaţia fiecărui personaj, corectând cordial, fără emfază prejudecăţile în legătură cu el (inclusiv prejudecăţi puse în circulaţie de exegeţi iluştri ca G. Ibrăileanu, G. Călinescu sau Ş. Cioculescu).

Meticulozitatea lui Gelu Negrea, departe de a fi una funcţionărească, ţine de clarviziune şi inspiraţie. Ca şi în cazul dicţionarelor lui Valeriu Cristea, impresia este de regăsire a unei frumuseţi originare, de lustruire a argintăriei. Din resituarea personajelor rezultă, de fapt, noi interpretări critice, cum este aceea a schiţei Căldură mare, despre care am fi putut crede că s-a spus tot ce se putea spune:

"Mai curând aş include Căldură mare în rândul textelor care ilustrează obsesia lui Caragiale pentru raportul ficţiune-realitate văzând, oricât ar părea de insolită apropierea, în Domnul un don Quijote de respiraţie scurtă, pentru care realitatea din mintea sa rămâne mai puternică decât aceea propriu-zisă, iar în Fecior (ul) o variantă autohtonă şi citadină de Sancho Panza parodic, blazat şi lipsit de dimensiunea paremiologică a originalului."



Ecaterina Mihăilă, Poezia română neomodernă. Perspectivă textuală, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2004. 360 pag.



Autoarea recurge la metode exclusiv ştiinţifice - în folosirea cărora dă dovadă însă de sensibilitate şi imaginaţie - pentru a defini şi explica noutatea stilistică adusă în poezia română de generaţia lui Nichita Stănescu. Inteligentă, informată, capabilă de acte de curaj (intelectual), ea examinează ADN-ul creaţiei unei întregi epoci, prelevând în acest scop mostre din scrierile a zeci de autori. Uneori, când mijloacele de investigare i se par insuficiente, inventează noi tehnici, cum este aceea de măsurare, în "setri"!, a distanţei semantice dintre doi termeni (asociaţi de un poet). Conform estimării sale, între "roşu" şi "vertical" din sintagma "roşu vertical"

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara