A fost o natură cu totul speciala.

Implicat şi impulsiv, se străduia să rămână distant, cu vorba, aparent, scurtă şi tăioasă. De fapt, era un suflet tandru şi copilăros, ce iubea la nebunie lumea asta aşa cum era ea. Îi placea diversitatea, pe care o exprima scurt şi concis în două vorbe. Numai ochii lui spuneau câte vorbe nerostite se certau prin lăuntrul lui Marinuş Moraru ! Căci adevărata lui natură nu ţinea deloc de un echilibru natural. Era un extremist. A făcut teatru şi film în exces şi-apoi s-a retras de tot. A fost un prieten care a testat limitele prieteniei.

Făcea totul până la capăt, mai ales dacă acest tot era undeva în zona ideală pe care o visa cu toată candoarea ochilor. L-am avut alături de noi la Galele UNITER, fie când a primit Premiul pentru întreaga activitate pentru cel mai bun actor (1995), fie când a făcut laudatio, fie, pur şi simplu, prezent în sală pentru prietenii lui. A participat la spectacolele noastre din cadrul Campaniei „Artiştii pentru artişti”, tot pentru prietenii lui, şi sala l-a aplaudat din plin. Ni-l imaginăm acum stând cu prietenul lui Gheorghe Dinică şi tăifăsuind în linişte.

Dumnezeu să-l odihnească!

UNITER