La începutul anului 2004, la sfârşitul unui interviu, îl întrebam pe dansatorul, coregraful şi managerul Cosmin Manolescu, cum reuşeşte să-şi păstreze zâmbetul pe buze chiar şi atunci când în demersurile întreprinse pe plan managerial apar complicaţii aparent de nerezolvat sau atunci când este atacat necolegial, primind, cum se spune în box, lovituri sub centură. Răspunsul a fost simplu şi direct: "Viaţa mea personală, extrem de împlinită, mă ajută să trec uşor peste momentele profesionale dificile". Cât de deplin adevărate erau aceste cuvinte putem înţelege abia acum, când acea armonioasă alianţă a cuplului Cosmin Manolescu - Gabriela Tudor s-a frânt, prin dispariţia celei din urmă. A fost o dublă armonie, alcătuită din verigi personale şi profesionale, aşa cum ni s-au dezvăluit ele, în toată amploarea lor, prin cartea lansată şi prin spectacolul eveniment de la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Atât de Fragedă, închinate de Cosmin Manolescu, memoriei soţiei sale, Gabriela Tudor. Lor li se vor adăuga şi o bursă a Fundaţiei Proiect DCM, bursa "Gabriela Tudor" ce va fi acordată anual, în luna iulie, de ziua Gabrielei, unui tânăr interesat să se specializeze în domeniul management-lui cultural, în care a excelat cea al cărui nume îl poartă.
Spectacolul Atât de Fragedă, excelent alcătuit, ne-a dat posibilitatea să înţelegem, prin proiecţii video şi prin fragmente prezentate, pe viu, din spectacole naţionale şi internaţionale, susţinute de cea plecată dintre noi, cât de mare a fost capacitatea ei managerială. Montajul video realizat de Daniel Gontz a ilustrat proiectele sprijinite şi finanţate de Pro Helvetia / Programul Cultural Elveţian în România, între 2000 şi 2007, la care Gabriela Tudor a fost principal pivot. Cei doi soţi au colaborat la prezentarea în ţară şi în străinătate a spectacolelor Incursiune 2 (1998), Privat Show (1999), Paradis serial (2003-2007) şi Supersomething (2008), precum şi la realizarea proiectelor : Fundaţia Proiect DCM, condusă de Gabriela Tudor între 1997 şi 1999, Centrul Inter/Naţional pentru Dans Contemporan, , Festivalul Zilele Dansului Portughez la Bucureşti (1997), Platforma Dansului Contemporan Românesc (1998), secţiunea de dans a Festivalului de Artă Medievală de la Sighişoara (1998), Dans. Acces (1998), stagiunea de spectacole de dans contemporan de la Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" (1998-1999), Balkan Dance Platform (2002-2005), Migrant Body (2006), Festivalul Sibiu Dans 2007 şi Dans.RO 2007, precum şi Dans.Dialog (2008), printre ultimele despre care am scris fiind programul Artst Ne(s)t, desfăşurat în rezidenţă la Bacău. Rememorând, cu ajutorul imaginilor scenice şi ale celor proiectate, şirul de evenimente de dans la a căror desfăşurare participasem şi pe care le consemnasem în paginile României literare, am conştientizat cât de legată a fost viaţa noastră, a tuturor celor care iubesc dansul, de tot ceea ce s-a străduit şi a reuşit să ne dăruiască Gabriela Tudor.
În spectacol i-au adus un omagiu o serie de artişti a căror viaţă profesională s-a intersectat benefic cu cea a Gabrielei Tudor. Din domeniul muzical DUO JAZZ, format de Harry Tavitian (pian/România) şi Jürg Solothurnmann (saxofon/Elveţia), a căror întâlnire s-a datorat programului Pro Helveţia şi Formaţia AIEVEA, de muzică electrojazz eclectic, alcătuită de Marta Hristea, Vlaicu Golcea şi Tavi Scurtu şi cunoscută în toată lumea, care a colaborat cu Gabriela Tudor acum mai puţin de un an, în mai 2008, la Festivalul "Insolite Roumanie", organizat de Asociaţia Balkan Tranzit din Caen. Ambele formaţii au dăruit tuturor celor adunaţi în amintirea celei de curând plecate dintre noi momente de mare valoare artistică. Tot astfel, şi o serie de dansatori şi coregrafi care au beneficiat de proiectele sale au prezentat fragmente sau piese întregi: Andreea Căpitănescu, un fragment din lucrarea Interior Exterior , creată în cadrul programului Artist Ne(s)t. şi Carmen Coţofană piesa Ready "Modern" Made, în coregrafia lui Florin Fieroiu, alt beneficiar al aceluiaşi program. Apoi Eduard Gabia, Mircea Ghinea şi Cosmin Manolescu au interpretat un fragment din spectacolul atât de plimbat în toată lumea Paradis Serial şi, în fine, un moment de mare artă l-a constituit piesa de dans contemporan Corbul, creată şi interpretată de Thomas Körtvélyessy, excelent dansator şi coregraf, directorul trupei Reŕl Dance Company din Rotterdam, versiune specială realizată în amintirea Gabrielei Tudor, cu menţiunea " pentru memoria unei femei întâlnită o dată în viaţă". Prin seria de manifestări evocate pe viu sau pe peliculă, regizorul spectacolului, Cosmin Manolescu, a reuşit, între altele, să sublinieze şi dimensiunea internaţională a activităţii Gabrielei Tudor. Dar atenţia ei s-a concentrat şi asupra vieţii culturale din micile comunităţi rurale, prin programul Phoenix '05 derulat tot de proiectul Cultural Elveţian în România, între 2003 şi 2005. Dintre cele patru localităţi care au beneficiat de acest program am urmărit proiectul pilot Şcoala de dans în mediul rural din comuna Ceptura judeţul Prahova, constatând la faţa locului cum acest program a înviorat întreaga viaţă culturală a comunei. Primul meu contact cu Gabriela Tudor, pe atunci Gabriela Sîrbu, a fost însă descumpănitor, întrucât a adus în turneu în ţară, în 1995, când ne lingeam rănile încă vii provocate de regimul comunist, o trupă americană de balet Amy Pivar Dances, care deplângea dispariţia comunismului, în spectacolul Recviem pentru comunism. N-am înţeles acest demers, dar, din fericire, peste el s-au suprapus în avalanşă, neutralizându-l complet, toate realizările ei, atât de benefice pentru toată cultura românească şi pentru dans în special.
Spectacolul Atât de Fragedă a avut şi o puternică tentă emoţională, datorată atât suitei de imagini proiectate, care evocau numeroase momente din viaţa fericită a cuplului Gabriela Tudor - Cosmin Manolescu, din Maramureş, unde s-au cununat, şi până în Egipt şi din diferite ţări europene până în Statele Unite, dar mai ales datorită modului cum a început şi s-a sfârşi spectacolul, cu fragmente din ultima creaţie a lui Cosmin Manolescu, Supersomething, interpretată de acesta împreună cu Mădălina Dan şi Paul Cimpoieru, pe muzică de Vlaicu Golcea, spectacol al cărui producător şi consultant artistic a fost Gabriela Tudor. Fragmente din acest spectacol, încă în lucru, au fost prezentate iniţial în cadrul programului Amprenta, de la Centul Naţional al Dansului Bucureşti, din luna noiembrie a anului abia trecut. Foarte curând după începerea spectacolului, Gabriela Tudor, aflată la tratament în străinătate şi-a sunat soţul şi acesta i-a răspuns. Atunci am ascultat cu toţii conversaţia lor, desfăşurată în timp real şi încheiată cu vorbele: "Mă bucur că eşti cu noi în seara aceasta... Ai grijă de tine. Te iubesc, pa iubirea mea". Şi acum, la reluarea aceluiaşi fragment din spectacol, am ascultat, din nou, aceleaşi cuvinte adresate de Cosmin Gabrielei, dar...în eternitate. Nu ştiu dacă a existat în sală vreun spectator ai cărui ochi să nu fi fost umeziţi de lacrimi. Desigur, însă, cel mai afectat de această pierdere, alături de fiul Gabrielei Tudor, Vlad, nu poate fi decât Cosmin Manolescu, care spune că viaţa lui nu va mai putea fi de aici încolo aceeaşi. Lucru întru totul de înţeles, dar,totodată, credem că amintirea ei îl obliga să continue tot ceea ce ar fi dorit Gabriela Tudor ca el să facă.
