Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Ianuarie de Gabriela Ursachi

Un Minulescu dublu rafinat, trecut prin distileriile artizanale argheziene şi prin mistica euclidiană a lui Ion Barbu, un Kafka "umanizat" de imboldul ludic şi coloristic al lui Bruno Schulz ori un el însuşi mai convingător decît orice altoi pus pe rodul livresc al "spectacolelor de gală", Leonid Dimov îşi impune într-un climat de frondă "peisajele" hipnagogice şi îşi împlîntă propriul Turn Babel în decorul exclusivist al puternicei generaţii '60. Un alt "cenotaf", dacă ne gîndim că el aparţine în fapt generaţiei anterioare, aceea "pierdută". Născut la 11 ianuarie 1926, în sudul Basarabiei, la Ismail, Leonid Dimov rămîne în grija bunicilor materni care decid, prin strămutarea familiei la Bucureşti, în 1929, soarta viitorului poet. Hazardul biografic îşi continuă lucrarea şi, în 1966, odată cu debutul editorial prin volumul intitulat neutru Versuri, Leonid Dimov îşi face triumfător intrarea pe prima scenă a liricii româneşti. Se produce o mică busculadă a mentalităţilor de receptare, dar strălucitorul astru violaceu apărut deasupra orizontului de aşteptare va da ghes iubitorilor şi comentatorilor de poezie să urmărească şi celelalte semne cereşti pe care întîrziatul debutant le pune sub semnul veşnicei reîntoarceri. Valeriu Cristea surprinde inspirat arderile rapide din metabolismul perturbat al "ficţionarilor": "Trezind în toată breasla cheful de a le comenta, ingenioasele şi rafinatele poeme ('proze') ale lui Dimov au dus critica în ispita unui fel de beţie a splendorii şi a unei emulaţii fascinante, epuizînd-o şi 'plafonînd-o' într-un timp relativ scurt". Apărut gata "format" precum "Minerva înarmată din capul lui Jupiter", L. Dimov va stagna în fericitul topos al sărbătorii cu măşti, "cu forfote din bîlciuri şi oboruri" într-o perpetuă "slavă stătătoare", aidoma unui semn zodiacal fix. Poet fără evoluţie, trăitor în "grădina" nu o dată străbătută de spaime a lui "Totmereu", cu aceleaşi trucuri stilistice ieşite perfect din memoria acrobatului, L. Dimov îşi ţine poemele la vedere, exhibîndu-le cu o neglijenţă studiată, cu aerul amuzat şi uşor ironic al magicianului îmbătrînit "în rele" care ştie să lunece printre capcanele oricărei definiţii. "Oniric" sau "barochist", "ludic" sau "exotic", "suprarealist", "balcanic" după tiparul Isarlîk-ului barbian, "artizan" şi "estet", "parnasian", "rafinat", "erudit", "manierist", "pictural" şi "muzical", "naiv", dar "lucid", cu renegate adieri (post)moderniste, Dimov pune sub lupa criticii cîte o faţetă din inepuizabilul său regal imaginativ. Abolind graniţele dintre poezie şi proză prin tehnica descrierii fabuloase a lumii obiectuale în care, după o vorbă a lui Bruno Schulz "bolborosesc mai multe alfabete", fantastul îşi situează arta (poetică) "la mijloc între desen şi scriere,/ Cu un fel de intruzii, că/ mă gîndesc să pară o muzică". A reuşit. Şi astăzi, după mai bine de 15 ani de la dispariţia sa, poemele-i sînt tot proaspete, amintind prin virtuozitate şi stranietate de "capriciile" unui Paganini sau de liniile lui De Chirico, Magritte ori Chagall şi (de ce nu?), raportat mai ales la Decompoziţii, de tripticele la fel de ironice ale lui Hieronymus Bosch. Perfecţiunea formală în care curg atît de cutezătoarele sintagme referitoare la regnuri şi ranguri fac dovada meşteşugului de a încopcia, prin aliteraţii, onomatopee sau rime ce muşcă adînc din carnea versului, faldurile celor mai bogate fantasmagorii. Acest homo viator de odaie, căruia nu-i trebuie decît un geam, o uşă sau o lucarnă pentru a evada în lumi caleidoscopice este şi un voyeur amnezic, rupt de sine, trăind lîngă Lili beţii liliale, împărtăşind, empatic, voluptăţile vîrcolacului îndrăgit de o Clotildă sau privind pur şi simplu, extatic, "himere de mere".

    Iar experimentul estetic de a citi în paralel Cursul de poezie al lui George Călinescu şi orice carte de vise a lui Leonid Dimov rămîne, dincolo de o tulburătoare demonstraţie ilustrativă, un profit cultural, o sărbătoare a minţii şi un privilegiu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara