Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Poemul săptămânii:
Şi e atât de frumos de Ion Mureşan

Acolo sus, pe deal, este o canapea roşie.
Lângă canapeaua roşie, flutură în vânt o sută de steaguri galbene.
Deasupra zboară păsări mari, negre şi mute.
Şi e atât de frumos, de parcă-am murit demult.

Lângă canapeaua roşie este o măsuţă de scândură,
iar pe măsuţă e o coală albă de hârtie şi o vază cu flori albastre.
Mai este o doamnă cu rochie lungă, verde.
Stă lângă măsuţa de scândură pe un scaun de abanos.
Are mâinile albe şi foarte reci.
Cu mâinile albe şi foarte reci ea scrie,
ea copiază cu litere mari de tipar o poezie de Mihai Eminescu.
Şi e atât de frumos, de parcă-am murit demult.

Pe celălalt deal, eu dorm în iarbă, între pruni.
Capul meu adormit odihneşte pe o perniţă albă.
Sub perniţă am un cuţit şi o secure,
astfel că, dormind, bănuiesc că am înnebunit.
Somnul meu e în jurul meu ca un gard de sârmă ghimpată,
astfel că nici un animal şi nici un om nu intră în somnul meu.
Nici un om şi nici un animal nu au ce căuta
în somnul altui om şi altui animal care dorm în iarbă, între pruni.
Şi e atât de frumos, de parcă-am murit demult.

Totul este frumos în toate.
În vale, în sat, lucrurile sunt înclinate şi se leagănă
în semn de respect pentru cineva.
De o parte şi de alta a drumului mii de păsărele
cântă
un cântec dezorganizat şi agresiv.
Se înserează. Soarele e roşu.
Umbra cuiva, nu ştiu a cui, mi se aşează ca o dantelă pe faţă.
Şi e atât de frumos, de parcă-am murit demult.