Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poşta redacţiei:
Hlamida de quasari pe cerul belfer de Horia Gârbea

Alexandra Gheghi. Poemele dvs. m-au interesat, proza mai puţin, e cam încîlcită şi nu atacă un subiect care să trezească emoţia, să incite la lectură. În poezie e bine că aveţi curajul să bateţi cîmpii cu oarecare graţie. Totuşi, acest joc al aparentei imaturităţi, amintind de Cugler şi de Fabula lui Urmuz nu poate fi decît o etapă a unei opere pentru un poet ce devine serios (ca minunata Madonă din dud a lui Cezar Baltag, care avea însă şi un fond mai profund). Faceţi referire la aprecieri/ deprecieri culese după postarea acestor texte pe situri şi reţele de socializare. Aceste comentarii ale unor neaveniţi dătători cu părerea nu au absolut nicio importanţă. Călător prin stele are o nebunie simpatică: Pulsari şi găuri negre mi le-apropii,/ Prin telescop eu le înham la droşcă,/ Pământul zace mut precum o cloşcă/ Fiind purtat de stele cânepii. (atenţie la accent; mai faceţi astfel de erori ca să vă iasă rima!)// Eu reînnod hlamida de quasari/ Pe cerul belfer, otrăvit de spânz,/ Ce-şi lasă coama blândă ca de mânz/ În orizontul surd, de nori sprinţari./.../ Să mă înham chiar eu, natură moartă,/ Ce static mă sfărâm la grade minus/ De-o stea ce mă-ncălzeşte cu un sinus/ Freamătul unei unde, transmutată.// Din cuadratură-n cuadratură, aştrii/ Drenează spaţiul, sug pe îndelete,/Cu paiul atmosfere şi planete/ Şi ochii mamei mele cei albaştri. (cu un singur „i”, atenţie şi la ortografie). Reproduc un „poem în proză” mai izbutit. Celălalt titlu e o parafrază nefericită la un titlu cunoscut. L-am scos.

Poem în proză

copiii din lupanare cântă cu o voce de protosinghel Dies Irae
hic et nunc sănătatea mentală e un plasture scrijelit de pe o vomă brânzoasă
Armaghedonul vine cu multe avataruri
de ale lui Laika trase la rotisor undeva în China

piepturile exultă Carmina Burana
în pub-urile din Paris ţigările se sting de comptoir
moartea îţi dă la ţurloaie cu preţuri flexibile
pachete promoţionale şi reduceri turistice
la excursii de weekend

cu gonadele scofâlcite ca nişte fructe
confiate participi la conferinţe
despre medicina homeopată alopată naturistă vedantică
unde îţi faci selfie-uri cu rânjetul unui
retrovirus penetrând membrana
celulei gazdă

copiii cântă Heartbreak Hotel moartea
ia cu pipeta o secvenţă ADN dintr-un
accelerator de particule o centrifugă dintr-un laborator medical
gena rezilienţei care te deosebeşte de
\”scums\” şi \” bums\” montată coaxial
în hipermetrul unui neuron

pe unghii ţi-ai pictat ideograme cu gel
acrilic
pieliţele le-ai tăiat cu un ferăstru circular
pompa de dializă îţi recirculă umorile
cu o voce groasă de Leonard Cohen asistenta te întreabă
dacă grafitti-urile sunt simboluri ale culturii de masă
ale subculturilor delincvente
sau sunt doar diafragma permeabilă a
sectelor New Age apocaliptice?
îi răspunzi că diferenţa dintre culte şi secte
e dată de paradigma Occamă’s Razor
după care ipoteza cea mai simplă este şi cea mai plauzibilă

copiii cântă îndemnuri proletare ale Internaţionalei
în ultimul tău roman on line femeile
\”heilige monate\” – lună sfântă
dezvoltă ca o genă recesivă nişte pruncuţe
căsătorite cu imigranţi turci şi arabi care
repopulează suburbiile girând cu onoarea
proprie până şi dreptul de a lua apă de la
cişmeaua publică actiunea romanului se
întâmplă undeva pe la 1700 în Austria
din accident se descoperă acidul stearic
care se întâlneşte în săpun cu care în
prezent se fabrică explozibili
de abia după aceea am aflat că Germania
ţine graniţele deschise pentru emigranţi
şi că heilige monate e un termen care
se referă la Islam


Lăcrămioara Andrei. Mai aveţi mult de lucru. Public totuşi un text ca încurajare. Aştept un CV relevant şi poeme mai îngrijite.

Gara vieţii

L-am petrecut pe anul vechi la gară,
Azi pleacă cu un tren care duce-n trecut,
Dar bilet de întoarcere nu există.
Era trist şi plângea de săreau zilele şi lunile
De pe el.
Avea atâtea bagaje că jumătate din tren
era ocupat de domnia sa.

Anul Nou a venit cu avionul,
galant, păşea agale, costum de firmă
şi telefon Smartphone 20,
avea atâtea bagaje, în jurul său roiau consilierii,
era ecologist, împărţea în stânga şi dreapta,
frunze, cafea de ghindă fără E-uri şi
bezele din scoarţă de salcie...
când am ajuns eu, era târziu,
mi-a oferit doar cu un gram de speranţă.


Aştept în continuare textele şi opiniile dvs. numai la adresa email: posta.romlit@gmail.com

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara