Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Poezii:
gheorghe mocuţa de Gheorghe Mocuţa

călătorie. exil st. germain-des-prés la ora amiezii la ora amiezii montparnassul e o imensă cabină telefonică în care toţi snobii se calcă în picioare pe mâini pe sex pe cap şi pe gură cum ar convorbi ei cu idealurile din ghidurile ilustrate. la café de flore unde era fieful suprarealiştilor turiştii îşi savurează băutura cu gust de fiinţă şi neant. aici venea tzara şi dadaiştii aici venea eliade după război să îşi cumpere ţigări iar cioran l-ar fi întâlnit pe sartre fără să-i vorbească. în schimb i-a făcut portretul: un petit napoleon de la pensée il m'a toujours ému par la faillite gigantesque de ses conceptions. adio. la pont neuf cu mâinile încrucişate ca într-o cămaşă de forţă vă privesc de pe acest pod pe sub care trece într-o zi de martie şarpele galben al senei cu solzii lui murdari plini de amintiri şi versuri de mallarmé şi apollinaire cu peisajele pe jumătate înecate ale lui dufy şi monet. cu fălcile încleştate ca într-o criză de epilepsie rup cu dinţii din culorile psihedelice ale cheiului caut ceva cum ar fi pământul promis o imagine pe care s-o imortalizez nu cu sufletul ci cu aparatul meu de fotografiat dar acolo curge un râu o apă tulbure care îmi duce la vale trupul şi nu se mai opreşte. colţul meu de par(ad)is pe parvisul din faţa notre dame turiştii aruncă firimituri porumbeilor (cu toate că legea interzice acest lucru de când cu gripa aviară) nici o deosebire între porumbeii călători şi sufletul meu care aşteaptă un semn deodată o pereche de tineri începe să se sărute cu foc în aplauzele celorlalţi stau înlănţuiţi până le cresc aripi şi încep să se înalţe spre turnurile catedralei ca într-o pânză de chagall sfidează toate legile firii până se prăbuşesc în apele senei. dumnezeu care a văzut toată scena zâmbeşte şi trage mulţumit perdeaua norilor însoţit de alaiul tăcut al serafimilor cei cu ochi mulţi şi al heruvimilor cu câte şase aripi. poet devorându-şi fiul mă plimb fără ţintă pe boul' de magenta de la place de république spre gara de nord e o zi de octombrie sfâşietor de frumoasă bântui parisul ca o hienă flămândă şi pe măsură ce înaintez mi se pare că sunt pompa unei seringi ce împinge otrava în venele fiului meu. apoi la spital îl devorez încet chiar pe el mestecându-i organele sugându-i oasele dulci îl mănânc - aşa gândesc când mestec alimentele fără gust din farfuriile de plastic refugiat în toaleta rezervei în care e izolat de o săptămână întreagă. îl privesc prin crăpătura uşii şi deşi îl văd cum doarme cu cartea lui frank herbert pe piept (cartea şi-a făcut cuib şi cloceşte în mintea lui un alt mântuitor) ştiu că el e acum în vintrele mele îl port acolo ferindu-l de voi toţi atât de mult îmi doresc să nu-l fi născut. (sf. Parascheva 2005) * * * motto: Ťera ţărână în ei şi-au săpat" (paul celan) am trecut de multe ori pe podul mirabeau în căutarea inspiraţiei versurile lui apollinaire nu mai au nici un ecou nici măcar asupra fiului meu care între două şedinţe de chimioterapie e vizitat de o muză stranie îi şopteşte ceva ce nu poate desluşi. pe podul mirabeau e pustiu doar doi disperaţi care îşi închipuie că scriu sub pod aceeaşi privelişte un cloşard bărbos printre cartoane şi zdrenţe priveşte apa cu ochiul sticlos. ca un pescar m-aplec spre unda visătoare văd chipul nopţii sau al morţii oare al muzei lui françois d'antan sau masca de ceară a lui paul celan sub pod o pasăre de apă ţipă sfâşietor nu-i corbul nici lăstunul orb e umbra fiului din nor. 52 am 52 de ani nu mai ştiu ce ştiu nici cine sunt încotro s-o apuc îmi însoţesc fiul pe drumul calvarului său în hopital avicenne de la periferia unde înfloreşte liliacul şi cântă mierlele negre. înghit şarpele endoscopic şi descopăr un continent nou : harta zdrenţuită a sângelui meu. poeme în metrou sunt în 7 bis la place des fętes se aşează în faţa mea o domnişoară stafidită. dată cu ruj. căruntă. nu mă mir: citeşte balzac. * * * o pereche de tineri hispanici el un adonis ea senzuală cu sâni proeminenţi. se joacă. îşi folosesc buzele în atingeri erotice. limbile lor au devenit un sex. observ că lui i se întăreşte e-un semn că şi sexul vorbeşte sau şopteşte ceva: vos enfants seront peut-ętre punks troubadours ou montreurs d'ours au moins vous dormirez tranquille