Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Generaţii de Cristina Ionica


Vară fără sfîrşit, cartea Marianei Tomescu publicată anul trecut la Editura Elion, este un roman rotund. Elementul care deschide, traversează şi închide lumea acestei cărţi este vara, anotimpul oricînd gata să primească între faldurile ei de căldură o nouă prietenie sau o nouă suferinţă - idee exprimată un pic prea explicit şi uneori în fraze de un lirism aproape şcolăresc. Din fericire, însă, autoarea trece repede de aceste nu foarte inspirate "pasaje de coerenţă" şi ceea ce avem în faţă este povestea la persoana I a unei femei care a crescut printre evenimente istorice zguduitoare şi printre oameni care au trăit la rîndul lor vremuri de o violenţă pentru care nimic nu poate oferi o explicaţie.
Alexa, personajul care povesteşte, ia contact prin Georgi, prietenul din copilărie, cu drama unei familii care a văzut ororile războiului; în scrisorile pe care Georgi le obţine după moartea mamei sale, imaginile asasinatelor naziste în plină stradă sînt conturate tulburător, iar tensiunea teribilă a atmosferei, asociată cu o progresivă pierdere a speranţei, luminează perspectiva asupra vieţii pe care o duc aceşti oameni pentru care nu pare să fi mai rămas un loc în care să găsească un adevărat refugiu.
Episodul cu fuga familiilor de evrei într-un sat apropiat, pentru a se pune la adăpost de bombardamente, urmată de reîntoarcerea în casele din oraş, după ce bombele lovesc exact satul presupus sigur, vine în sprijinul aceleiaşi idei că oamenii nu mai au unde să se ducă.
Ce îi salvează pe toţi de la alienare este autentica prietenie care îi leagă, situată dincolo de defectele fiecăruia dintre ei (de care sînt conştienţi) sau de temporarele neînţelegeri, o prietenie născută din sentimentul apartenenţei la umanitate într-o vreme în care tot ce se întîmplă în jur este inuman.
Războiul şi lagărele naziste lovesc şi la multă vreme după ce, ca realitate, au încetat să existe. Eva, logodnica lui Georgi, este crescută de o familie din oraş după ce mama ei (Hanya, evadată, cu minţile rătăcite, de la Auschwitz) dispare; ajunsă într-o clinică de psihiatrie, Hanya scrie, în scopuri terapeutice, un jurnal despre perioada de prizonierat, iar Eva, în mîinile căreia ajunge caietul într-o zi, se sinucide în urma şocului lecturii.
Curios este totuşi că istoria, care marchează atît de dur destinul personajelor pînă la sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, pare să amuţească după. Personajele par a fi prea concentrate să supravieţuiască traumelor vechi ca să le mai pese de ce se întîmplă în continuare în lume. Pascal ajunge profesor universitar în Cluj fără nici o problemă, Georgi muzician cu dese ieşiri în străinătate, Alexa rămîne fiinţa paradoxală, fragilă şi puternică în acelaşi timp, cu un asumat aer retro, care umple vieţile celor doi bărbaţi - perechea (primul) şi prietenul (cel de-al doilea). După viziunea crudă, acuzatoare din prezentarea realităţilor trăite de generaţia părinţilor, după culorile tari din construirea personajelor, aerul de "viaţă strict interioară" al "tinerilor" e de slab impact; la fel, împăcarea Alexei, femeia-care-povesteşte, cu rolul său tot timpul auxiliar (din loc în loc, pare chiar mîndră de asta).
Cartea pare a se încheia prea devreme, maturitatea "personajelor centrale" rămînînd abia schiţată. Mult mai interesantă e deci "povestea cealaltă", a generaţiei care se stinge, cu aerul ei de film de epocă şi cu dramatismul retro corespunzător.



Mariana Tomescu, Vară fără sfîrşit, Editura Elion, Bucureşti, 2001, f.p.