Câţiva studenţi de la masteratul de editare al Facultăţii de Litere din Bucureşti au hotărât să scrie câte o frază- două cu impresii de la Gaudeamus 2010. A rezultat un mic evantai de „Momente”. O imagine mai nuanţată decât dacă ar fi fost prezentată doar de semnatara obişnuită a paginii 5, care a contribuit, la rândul ei, cu un singur flash. Aşadar, în loc de cronica optimistei, „spionii“ din Târg (I.P.).

• Două cititoare. Una îşi face o cruce apăsată şi spune: „Ajută-mă, Doamne, să nu-mi cheltuiesc toţi banii”. (Ioana Pârvulescu)

• Drumul spre intrarea Romexpo: miros de pastramă, brânzeturi şi castane coapte. N-ai zice, dar duce totuşi spre cărţi. Tone de cărţi... Multe strigă înăbuşit: „Ia-mă pe mine!” şi sunt dezamăgite când, lăsate din mână pe raft, intră în stand by. Vânzătorii – majoritatea trişti. Sesiuni de interviuri, lansări şi autografe (Cărtărescu e eroul aici!). (Otilia Neacşu)

• La un Gaudeamus, în vreme de criză, un politician în căutarea onorabilităţii pierdute încearcă a nu ştiu câta oară să pozeze în intelectual, dar nu reuşeşte decât să-l citeze anapoda pe Balzac. (Mircea Lazaroniu)

• O iniţiativă ecologică a asociaţiei „Şcoli pentru un viitor verde” în parteneriat cu Editura CD Press. La standul 224B orice vizitator poate aduce un pet pentru a fi compactat. În schimbul acestui pet poate primi gratuit o revistă (numai dacă trece o încercare de răbdare: să stea la o coadă considerabilă). (Gabriela Mărăşescu)

• Mi-a plăcut o mini-expoziţie de scrieri, mărturii ale evoluţiei tiparului şi, puse de organizatori, aparate de radio vechi, de la începutul radiofoniei româneşti. (Maria Ramona Ciocan)

• Lângă standul Adevărul, literatura se putea lua la pachet cu o sticlă de vin, poate ca să nu plece nemulţumiţi nici cei (nu puţini) care, în căutarea unui alt târg, greşeau intrarea şi oftau: „Am nimerit la ăsta de cărţi...” ori a celor care, la fel de dezamăgiţi, murmurau: „Numai cărţi...”. (Diana Marin-Caea)

• Încercând să îmi explic aglomeraţia incredibilă de la târg, am ajuns la o singură concluzie: pe timp de criză, oamenii îşi caută refugiul în lectură. Am observat o promoţie care combina în mod interesant cărţile chic-lit cu berea: la fiecare carte chic cumpărată, clienţii primeau cadou o sticlă de bere. Probabil că se recomandă consumul de alcool în timpul lecturii (promoţie la Editura Polirom). (Ela-Evelina Jianu)

• Reduceri – cuvântul-cheie al Târgului. Despre Editura Vellant nu ştiam prea multe până acum, dar m-au impresionat titluri precum Istoria benzii desenate (50 RON) şi Răzvan Mazilu, Oglinzi, ambele albume de fotografii. Reducerile ajung până la 30% la cărţile vechi şi 10% pentru cele abia scoase din tipar; la standul Editurii Vremea mi-a atras atenţia un album de fotografii, Arhitectura Bucureştilor încotro? M-au încântat numeroasele lansări de la Humanitas şi mai ales Cartea regală de bucate, semnată de Principesa Margareta a României (la Curtea Veche), volum la care nu cred că e nevoie de reducere. (Cristiana Iuliana Bobaru)

• Să lansezi un DVD cu filmul Maria Mirabela presupune un adevărat show media. Aşa s-a întâmplat sâmbătă, la orele 11.00, la standul TVR Media, când evenimentul a oprit în loc timpul şi zeci de vizitatori, deopotrivă. (Alina Ciorogaru)

• Am ajuns la Curtea Veche. Pereţii şi rafturile din stand erau acoperite cu pagini din diverse cărţi. Şi mai atrăgătoare erau tablourile mari ce înfăţişau noile cărţi apărute la editură, coperţile lor arătoase. Nota 10 pentru design. (Alina Bogdan)

• De la o lansare la Humanitas: „Oamenii n-ar trebui să aibă, pentru semenii lor, o singură dimensiune, ar trebui să aibă măcar grosimea unei cărţi”. M-am pozat cu mascota Garfield. I-am pozat pe Virgil Ianţu şi pe Irina Margareta Nistor, care se aflau la standul unde scria Nobel Sahitya Booker. (Cătălina Ştefan)

• Vineri, după-amiază, la standul Editurii Art. Două învăţătoare recomandau copiilor Basmele românilor de Petre Ispirescu. Astfel, am avut bucuria să constat că există şi dascăli care îşi fac cu dăruire profesia. Cei mici au cumpărat în unanimitate cartea.
Din dragoste de carte mai bine un ...semn de carte. Iată un bun prilej pentru o mică afacere. Într-un colţ, la primul etaj, o doamnă aşezată la o măsuţă acoperită de produse artizanale, încerca să ne convingă că citeşte cu pasiune Unul, nici unul şi o sută de mii de Luigi Pirandello, care avea scos în afară un mare semn de carte.
Sâmbătă. Mi-au plăcut în mod deosebit lansarea Jurnalului esenţial al Monicăi Lovinescu, la Editura Humanitas şi lansarea celor două volume din Opera poetică a lui Leonid Dimov, ediţie îngrijită şi prefaţată de domnul profesor Ion Bogdan Lefter la Editura Paralela 45.
Duminică, albumul Adinei Nanu, Artă, stil, costum, îl văzusem în oraş la preţul de 70 RON. Bucuria mi-a fost amplificată de preţul la care acesta se afla expus în Târg (20 RON). Fireşte, nu am stat pe gânduri şi mi l-am cumpărat, iar acum îl am deschis la Costumul în România în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (p.206).
Mulţi autori care vorbeau la microfon despre cărţi noi, unii ascultaţi de un număr mare de oameni, alţii ascultaţi numai de cei aduşi special acolo ca să îi asculte, alţii ascultaţi de nimeni. (Flavia Cioceanu)
Sute de edituri dintre care două reuşesc să surprindă întregul spirit: „O carte este o fereastră între tine şi lume. Deschide-o!”, scrie Editura Ascendent, îndemnul ei fiind menit poate să-i convingă de puterea lecturii pe cei mai tineri cititori, şi Editura Humanitas: „Ai atâtea vieţi câte cărţi ai citit”. (Irina Loredana Crîngaru)

• Târgul Gaudeamus, un amestec pestriţ de oameni şi cuvinte, nu m-a dezamăgit nici anul acesta. Un aspect de furnicar al cărui muşuroi e cartea însăşi. Şi curiozităţi mondene: „A! L-am văzut pe ...!” (Marinela Măciucă)

• Printre miile de cărţi dispuse metodic, o cutie cu bomboane cu ciocolată albă, poziţionată strategic lângă un raft cu cărţi. Raftul conţinea mai multe exemplare intitulate „Clubul iubitoarelor de ciocolată”, aceeaşi fiind şi inscripţia de pe micile deserturi. Am întrebat politicos o doamnă drăguţă, care se învârtea neobosit pe lângă raftul cu pricina, dacă pot să beneficiez şi eu de o bucăţică de ciocolată, întrebare la care mi s-a răspuns ferm: „Da, dar trebuie să răsfoiţi cartea întâi!”. Pentru că ciocolata se prezenta excelent, iar intuiţia îmi spunea că e dintre cele mai fine, m-am supus imperativului formulat de drăguţa vânzătoare. Am luat cartea de pe raft, am deschis-o de vreo două ori, iar la final am citit textul de pe coperta a patra, unde se spunea despre roman că are capacitatea de a vindeca un suflet rănit şi chiar de a lua durerile de cap, pe scurt, că are puteri miraculoase. Acest secret terapeutic, fiind strâns legat de ciocolata oferită cadou, se înfipsese adânc şi în conştiinţa vânzătoarei, căci am auzit-o aproape imediat, ca o confirmare a celor citite pe copertă, adresându-i-se confidenţial colegei sale: „Mai iau şi eu una!” (Alexandra Margu)

• Valuri de oameni se mişcă haotic, atraşi în mareea livrescului, căutând parcă în standurile editurilor vesta de salvare de care să se poată agăţa. Senzaţia sublimă a cunoscătorului, dezastrul inocentului, ce speră naiv, de la an la an, tot mai deznădăjduit, soluţii de culturalizare intensivă, care să dureze – miracol! – mai mult decât cele 5 zile fugitive ale târguielilor. (Alice-Ondinne Cucu)

• Din prima seară: Cei mai mulţi vizitatori: Humanitas. Cel mai frumos stand de prezentare, Rao. Cel mai atractiv şi muzical stand pentru copii, Editura Gama, cu vânzători preocupaţi ca vizitatorii să devină cumpărători. Standuri cu vizitatori numeroşi au fost şi cele care au prezentat invenţii şi cd-uri. Editura Nemira s-a remarcat prin „pachetul cu fundiţă”. (Irina Chesnoiu)

• Un număr foarte mare de tineri: cartea este încă un punct de interes pentru ei, în ciuda părerii pe care mulţi şi-au creat-o în legătură cu tineretul din ziua de azi. (Ioana Andrei)

• Un moment emoţionant, la lansarea volumului de poezie Patria mea A4: „...Patria mea s-a redus la dimensiunea foii de hârtie A4” a spus, cu mâhnire, Ana Blandiana. (Cosmina Ionică)